Gheronda, mulți ne condamnă că ne preocupăm prea mult de cele cerești și le nesocotim pe cele pământești. Ce am putea să le răspundem?

Pascal se întreba: „Dacă aș rezolva toate problemele vieții, toate, fără excepție – economice, biologice, naturale, chimice – și nu rezolv una singură, cea a morții, cum mă va putea ajuta aceasta înaintea morții? Nicicum. Și dimpotrivă: dacă dezleg numai problema morții, ignorarea tuturor celorlalte probleme va putea constitui o piedică în fața morții? Nicidecum. Deci, ce am de făcut?”, se întreba el în continuare. „Să rezolv problema morții. Preocupă-te, omule, să soluționezi această problemă. Și, dacă izbutești, ai aflat totul. Există ceva mai rău decât necredința și moartea? Nu există. Scara se oprește acolo.”

Dacă dezlegi problema morții, afli totul. Acesta este cel dintâi lucru la care trebuie să se gândească omul. Pentru că atunci când câștigăm toată lumea, spune Biserica, „în mormânt ne sălășluim, unde la fel sunt împărații și săracii”. Nu spune nimeni să arătăm o desăvârșită nepăsare pentru cele materiale, însă grija noastră față de acestea să fie pe locul doi: „Ci căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33).

(Arhimandritul Epifanie Theodoropulos, Toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, Editura Predania, București, 2010, pp. 37-38)