Tot același avva Isidor a zis: priceperea sfinților aceasta este, ca să cunoască voia lui Dumnezeu. Că pe toate le biruiește omul cu supunerea la adevăr, că icoană și asemănare a lui Dumnezeu este. Dar decât toate patimile mai cumplit este a urma inimii sale, adică socotelii sale (voii), iar nu legii lui Dumnezeu, care la început pare omului că are oarecare odihnă, iar mai pe urmă i se face lui întru plângere. Că n-a cunoscut taina dumnezeieștii iconomii, nici a aflat calea sfinților, ca să umble pe dânsa. Acum, dar, este vreme ca să facem Domnului, că mântuirea este în vreme de necaz. Că este scris: „întru răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre” (Luca 21, 19).

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 113)