Prietenul are un statut deosebit în accepțiunea creștină. Prietenul este acela care poate veni oricând în casa ta. Prietenul este acela care poate mânca oricând la masa ta. Prietenului i se permit toate. De ce? Pentru că prietenia exprimă relația strânsă dintre două sau mai multe persoane, iar Dumnezeu ne iubește pe noi dacă și noi suntem cu El și adunați prin El. Prietenia, în accepțiunea creștină, privită ca început și ca stare — în același timp —  a iubirii. Oamenii mai întâi se împrietenesc, după aceea se iubesc. Există și un gen anume de iubire —  precedată de un fel anume de prietenie.

Lipsa prieteniei creează conflicte, întrucât oamenii nu pot să trăiască la nivel zero, adică la nivel de indiferență. În cazul în care încearcă, greșesc. Oamenii pot fi din păcate sau dușmani, sau prieteni. Starea cea de-a treia nu se întâlnește pentru că însuși Dumnezeu nu iubește pe cel căldicel. Ori suntem prieteni, ori suntem dușmani. Mântuitorul ne recomandă ca primele conflicte ivite să se rezolve pe loc, eventual pentru mânia produsă să nu apună soarele.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 12)