Pentru că nimeni, zice Ioan Scărarul, în Împărăţia cerească cu cunună biruitoare nu va intra, dacă nu va împlini prima şi a doua şi a treia lepădare. Prima este lepădarea de lume şi de cele ce sunt în lume. A doua, lepădarea voinţei şi a judecăţii. A treia, lepădarea de mândrie, după care urmează ascultarea. Dintre acestea, prima este cea mai uşoară, dar numai celor ce îl iubesc pe Dumnezeu. A doua, până la moarte are nevoie de fapte bune şi de trudă până la sânge. A treia se câştigă prin neîncetata ocărâre de sine. Iară în toate acestea este nevoie de ajutorul nevăzut al lui Dumnezeu, fără de care nici una dintre ele nu se poate îndeplini.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 30)