Copilul învaţă primele rugăciuni pe parcurs, când începe să rostească primele cuvinte: „Doamne miluieşte” sau „Doamne, ajută-ne” şi rugăciunea pentru toţi membrii familiei: „Doamne, ajută-i pe tatăl meu, pe mama, pe bunica, pe fratele” etc.; „Îţi mulţumesc, Doamne, pentru ziua aceasta şi dă-mi o noapte liniştită”.

Urmează apoi introducerea treptată în explicarea rugăciunii „Tatăl nostru”, pe care după un timp, copilul va începe s-o spună înainte de fiecare masă. După „Tatăl nostru” se poate trece la „Împărate Ceresc”, „Prea Sfântă Treime”, „Către Tine, Doamne, Iubitorule de oameni”, mărind treptat (dar fără ca să devină împovărător) pravilele de dimineaţă şi de seară.

Din rugăciunile de seară se va pune accentul, în primul rând, pe „Doamne, Dumnezeul nostru, orice am greşit în această zi...”. La copiii mai mici, accentul se va pune pe partea a doua a acestei rugăciuni: „Somn cu pace şi fără scârbă dăruieşte-mi. Pe îngerul Tău cel apărător îl trimite...”. De obicei, copiii sunt învăţaţi încă de mici cu rugăciunile închinate Maicii Domnului: „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”, „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te...”, precum şi cu cele închinate sfinţilor al căror nume îl poartă.

(Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, traducere de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2006, pp. 64-65)