O frumuseţe sacră, care ne îndeamnă la meditaţie şi la rugăciune, ne descoperă peisagiştii ruşi. Culorile ne uimesc şi se contopesc cu muzica. Nu întâmplător, I. Levitan şi-a numit unul din tablourile sale „Dangătul de seară”.

Trebuie să folosim toate posibilităţile pentru a-i iniţia pe copii în înţelegerea operelor de artă. Este important să le descoperim conţinutul biblic şi religios al acestor tablouri. Pentru cei mai mici această iniţiere poate începe cu reproduceri, iar pe cei de vârstă şcolară, dacă ne permit condiţiile să-i ducem la muzee.

Din păcate marea majoritate nu ştie cum trebuie înţeles un tablou, iar ghizii, de regulă, nu se preocupă de această ploblemă. Ei povestesc ce reprezintă tabloul cutare, istoria creării lui, despre autor, dar nu explică cum poate fi receptată această operă de artă. Uneori e bine să ne aflăm în faţa unui tablou singuri, fără însoţitori, pentru a putea medita în linişte.

Desigur că nu orice părinte poate să se ocupe de copiii lui, dându-i lecţii de artă plastică, dar orice părinte este în stare să aleagă pentru copilul lui cărţi, reproduceri sau măcar imagini potrivite, să-l ducă la muzee şi în excursii, să ceară ajutorul prietenilor şi al cunoscuţilor. Copiii mici nu vor citi studii despre artă, dar vor privi cu plăcere anumite ilustraţii.

(Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2006, p. 120)