Primeşte jertfa cuvintelor mele, Părintele meu – primeşte gânguritul unui copil ce se căieşte, Părintele meu!

Îndreptează-mi cuvintele cu adevărul Tău şi primeşte-le la picioarele scaunului Tău. Tămâiază-mi jertfa cu tămâia înmiresmată a rugăciunii unui sfânt şi nu o lepăda, O, Stăpâne Întreit strălucit al lumilor.

Cetele îngerilor Îţi aduc o jertfă mai grăitoare, dar cuvintele lor se revarsă spre ei de la Tine şi se întorc la Tine, neviciate de urăţenia întunericului şi neoprite în gâtlej de păcat.

Sunt sărman şi n-am nimic altceva să aduc pe altarul Tău de jertfă, în afara acestor cuvinte. Chiar de-ar fi să-Ţi aduc jertfe, Ţi-aş aduce tot cuvinte (pe jertfelnicul Tău). Căci ce sunt creaturile, decât tot cuvinte? Tu ai umplut întregul univers cu limbi care sunt flăcări când se ridică să Te laude şi, apărând ele, Îţi şoptesc rugăciunile lor. Chiar dacă ar fi să-Ţi jertfesc un miel, totuşi până la urmă Ţi-aş aduce drept jertfă un cuvânt. Chiar şi o pasăre de-ar trebui să Ţi-o jertfesc, până la urmă tot un cuvânt Ţi-aş jertfi. De ce aş oferi jertfă altcuiva cuvântul Domnului meu, de ce pe el altcuiva şi nu pe al meu?

Cine m-a făcut stăpân peste viaţa altcuiva şi peste cântul altcuiva, peste flacăra şi jertfa altcuiva, cine? Cuvintele mele sunt viaţa şi cântul meu, flacăra şi jertfa mea. Am luat din ceea ce este al Tău şi ţi-o ofer tot Ţie – primeşte-o şi nu o lepăda.

(Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Noul Hrisostom, Episcop de Ohrida şi Jicea, Rugăciuni pe malul lacului, traducere din limba engleză de Paul Bălan, Editura Anestis, 2006, pp. 223-224)