Ascultă ce le spune părinţilor Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nu singur îţi pricinuieşti necaz prin neînfrânarea fiului tău? Trebuia să-l fi înfrânat cu sârg, să-l fi deprins cu rânduiala, cu împlinirea neabătută a îndatoririlor sale şi să fi vindecat bolile sufletului lui când era încă fraged, când aceasta s-ar fi făcut mult mai lesne. Când ţarina inimii lui era încă uşor de lucrat, atunci ar fi trebuit să smulgi neghinele acestea, căci ele nu aveau încă rădăcini adânci; atunci nici patimile copiilor nu s-ar fi întărit în aşa măsură încât să nu le mai poţi stinge”.

Nu puţini sunt părinţii care cred că educaţia începe doar din clipa când copiii încep să meargă la şcoală. Rătăcirea în care se află aceşti părinţi se vede din următoarele spuse ale înţelepţilor vechi şi noi. Un gânditor adânc al vremii noastre afirmă că educaţia se sfârşeşte deja la zece ani, iar alt înţelept al lumii spune: „De obicei, omul rămâne pentru toată viaţa aşa cum a fost vreme de şase ani la sânul mamei sale”.

Alt vestit gânditor contemporan spune că educarea copilului trebuie să înceapă odată cu viaţa lui – şi el are desăvârşită dreptate, fiindcă nu e totuna dacă în perioada sarcinii, când viaţa mamei este atât de strâns legată de viaţa copilului, ea trăieşte în evlavie şi frică de Dumnezeu ori în chip uşuratic şi necuvios, dat fiind că starea ei sufletească, bună sau rea, se poate transmite lesne şi rodului trupului ei. La urma urmei, nu degeaba se vorbeşte despre neajunsurile morale şi viciile pe care unii copii le-au moştenit de la părinţii lor sau le-au supt odată cu laptele mamei.

(Sfântul Vladimir, Mitropolitul Kievului, Despre educaţie, Editura Sophia, Bucureşti, 2006, pp. 71-73)