Este cu neputință ca toată viața să ne-o petrecem fără ispite și necazuri și să fim bucuroși și fără de grijă. Tocmai atunci ne dăm seama că Dumnezeu ne poartă de grijă, când ne trimite necazuri și suferințe și voiește ca prin ele să ne învețe, să ne instruiască în rațiunea duhovnicească. Fără necazuri nu ne smerim, nici la rațiunea duhovnicească nu putem ajunge; și fii ferm convinsă că, fără îngăduința lui Dumnezeu, niciun necaz nu ni se poate întâmpla, chiar dacă la vedere ni se pare că oamenii sunt pricina lor, însă ei sunt doar instrumentele prin care Dumnezeu lucrează la mântuirea noastră.

Chiar dacă Dumnezeu îi trimite cuiva necazuri, face acest lucru pentru a-l curăți de păcate și a-l pregăti pentru veșnica împărăție Cerească. Toate cele de aici sunt vremelnice, iar cele de dincolo sunt veșnice. (Sfântul Cuvios Macarie de la Optina)

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 190-191)