E uimitor, dar, dacă omul se retrage în rugăciune și totodată se înfrânează de la mâncare, de la somn și de la legătura cu oamenii, dacă nu îngăduie în mintea lui gânduri deșarte, iar în inima lui simțăminte pătimașe, foarte curând descoperă că în lume, în afară de el și de ceilalți oameni, mai există Cineva. Și acest Cineva așteaptă răbdător să vadă dacă ne îndreptăm spre El atenția, în alergătura noastră nesfârșită prin această viață. Și așteaptă răbdător, pentru că Dumnezeu niciodată nu impune nimic. Iar dacă omul se roagă în continuare corect (aici trebuie în mod obligatoriu să subliniez – corect, adică nu după bunul plac, ci sub îndrumarea unui duhovnic iscusit) înaintea ochilor lui duhovnicești ies la iveală scene și tablouri uimitoare.

(Arhimandritul Tihon Șevkunov, Nesfinții Sfinți și alte povestiri, Editura Egumenița, 2013, p. 101-102)