Cum firul, care se află singur separat, nu poate fi numit o ţesătură minunată, aşa nici credinţa fară fapte bune nu e desăvârşită şi nici faptele bune fară credinţă; una fără alta moarte sunt. Cuvântul: „Foc am venit să arunc pe pământ” (Luca 12, 49) înseamnă râvna dumnezeiască pentru poruncile Lui mântuitoare prin care, ca şi prin focul dumnezeiesc, se distruge orice necurăţie şi murdărie trupească iar în jurul tău se împodobeşte haina purtătoare de lumină a sfinţeniei care te acoperă în chip minunat. Străduieşte-te să cureţi cu acest foc dumnezeiesc toate murdăriile trupului tău. Şi nu te lăsa atras de erezia care spune că după moarte, murdăriile trupeşti ale păcătoşilor se curăţă prin foc. Aceasta este o înşelăciune îngrozitoare, o prăpastie nesfârşită şi învăţătura ereziei lui Origen. Nu prin foc curăţitor ci prin înfrânare a poruncit Judecătorul să dobândim Împărăţia cerească.

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 82)