Cât de prezente erau aceste lucruri pentru avva Evagrie reiese și din faptul că de mai multe ori el reduce ispitele vrăjmașului – și potrivit clasificării lui există opt gânduri generice – la trei fundamentale: nebu­nia/ lăcomia pântecelui, iubirea de arginți și slava de­șartă, și în acestea trei recunoaște cele trei ispitiri ale lui Hristos în pustie: lăcomia pântecelui în dorința de „pâine”, iubirea de arginți în ispita de a-și însuși „toate împărățiile lumii și bogățiile lor”, iar slava deșartă în căutarea unei minuni spectaculoase. Aceste trei ispitiri constituie totodată avangarda oștirii demonice, în spa­tele căreia stau pregătite în poziție de luptă celelalte regimente. Cel care nu străpunge acest prim front nu poate scăpa nici de celelalte patimi.

„Legăturile încrucișate” existente între diversele pa­timi și care se văd aici merită să fie elucidate pe scurt, pentru că ele evidențiază faptul că aceste trei maladii principale, și înainte de toate nebunia/ lăcomia pântecelui, constituie poarta prin care obișnuiesc să intre toate celelalte patimi. Avva Evagrie precizează astfel în chip succint:

„Căci nu e cu putință să cadă în mâinile demonului desfrânării cel ce n-a căzut sub cel al lăcomiei pânte­celui; nu e cu putință să i se tulbure irascibilitatea celui ce nu luptă pentru mâncăruri, bani sau slavă; nu e cu putință să se scape de demonul întristării cel lipsit de toate acestea sau care nu poate să le dobân­dească...”.

„Gastrimargia” deține în acest sens o poziție specială: „«întâiul dintre neamurile [păgâne] e Amalec», iar cea dintâi dintre patimi e lăcomia pântecelui” (Numerii 24, 20).

În spatele acestui discurs simbolic stă istoria ciocnirii dintre poporul Israel și amaleciți, primul popor străin care s-a războit cu poporul Legământului și a vrut să-i împiedice intrarea în pământul făgăduinței, simbolul mântuirii. Amalec a devenit astfel pentru toate timpurile prototipul inamicului poporului Israel, a cărui amintire trebuie ștearsă chiar potrivit poruncii lui Dumnezeu. Nebunia sau lăcomia pântecelui este, așadar, breșa prin care pot pătrunde celelalte patimi.

(Ieroschimonahul Gabriel Bunge, Gastrimargia sau nebunia pântecelui — știința și învățătura Părinților pustiei despre mâncat și postit plecând de la scrierile avvei Evagrie Ponticul, traducere pr. Ioan Moga, Editura Deisis, Sibiu, 2014, pp. 76-78)