Dragostea mea priveghează, și prin priveghere ea nu se plictisește niciodată. Cel pe Care Îl iubesc și Îl aștept vine spre mine înconjurat de o suită cerească. Cum aș putea dormi și cum m-ar plictisi vreodată privegherea?

Priveghez asupra istorisirilor oamenilor și ale lucrurilor, spre a putea afla vreun mesaj tainic al Iubirii mele. Nicio poveste nu mă interesează datorită ei sau povestitorului, ci numai datorită Ție. Procedez astfel în felul în care un cântăreț care-și pierde propria partitură începe să asculte atent la partitura altcuiva și încearcă să și-o recunoască pe a sa. Și pretutindeni află câte o notă asemănătoare partiturii sale, dar nicăieri partitura sa completă.

Eu procedez în felul în care un om care sparge oglinda purcede să-și vadă propriul său chip în chipurile oamenilor, în ale animalelor și în ale tuturor lucrurilor. Și pretutindeni el află vreo trăsătură asemănătoare propriului său chip, dar nicăieri chipul său în totalitatea sa.

Astfel, eu priveghez la nenumăratele glasuri ale întregului univers, precum și asupra nenumăratelor chipuri din univers, de la chipul înstelat al Carului Mare și al Celui Mic, la chipul pietricelelor albe de lângă lac, să văd dacă pot recunoaște chipul Iubirii mele. Și nimeni nu mă înșală, ci mai degrabă fiecare îmi spune cât de puțin o poate face despre tot ceea ce știe despre Tine. Când le pun întrebări oamenilor, aștept răspunsuri de la Tine. Când lucrurile grăiesc, eu Te ascult pe Tine. Când mă uit la natură, Te caut pe Tine.

(Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Noul Hrisostom, Episcop de Ohrida și Jicea, Rugăciuni pe malul lacului, traducere din limba engleză de Paul Bălan, Editura Anestis, 2006, pp. 86-87)