O obligaţie strictă în îngrijirea sugarului alimentat artificial o reprezintă respectarea orarului şi timpului de mese, ca, de altfel, întregul program de viaţă al acestuia.

Programul de masă al sugarilor alimentaţi artificial va fi de cinci mese în 24 de ore, la patru ore interval, cu o pauză de noapte de 8 ore şi cu o durată a fiecărui prânz de cel mult 20 de minute.

Dacă alimentaţia artificială este recomandată din prima lună de viaţă, atunci numărul de mese va fi de 6 sau 7, iar după două săptămâni de la naştere, la nou-născuţii bine dezvoltaţi se poate trece la un program de cinci mese în 24 de ore.

Degustarea fiecărui preparat de către persoana care prepară şi administrează masa, înainte de a fi dată sugarului, este un bun obicei, care trebuie să intre în rutina îngrijirii sugarului.

Este bine de ştiut, de asemenea, că diversificarea alimentaţiei la sugarii alimentaţi artificial se poate face mai timpuriu decât la cei alimentaţi natural.

O altă obligaţie care trebuie respectată este aceea de a nu se depăşi, în 24 de ore, cantitatea de 700-800 ml de lapte de vacă integral şi de 200 ml de fiecare masă.

Corectarea carenţelor vitaminice şi în fier, prin adaos profilactic de vitamine din grupul B, D şi C şi fier, sub diverse forme, în condiţiile în care produsul dietetic este lipsit de aceste substanţe, nu trebuie să scape niciodată din atenţia celui care îngrijeşte un sugar alimentat artificial.

Este bine ca laptele de vacă proaspăt să fie utilizat numai în lipsa altor posibilităţi de asigurare a unor produse industriale de lapte praf.

Alimentaţia artificială obligă o atenţie sporită faţă de riscul subalimentaţiei, dar şi al supraalimentaţiei, supraveghindu-se dezvoltarea sugarului, curba ponderală, toleranţa digestivă, caracterul scaunelor. Se vor corecta carenţele vitaminice şi de fier. Înainte de administrarea preparatului de lapte, sugarul va fi înfăşat în scutece curate. Poziţia sugarului în timpul mesei este aceea din alimentaţia la sân (poziţie oblică, pe braţul mamei).

Laptele trebuie administrat călduţ, la o temperatură de 37 de grade, apreciată de mamă prin picurarea de lapte pe pielea antebraţului său. Biberonul trebuie să aibă o poziţie înclinată, astfel ca tetina să fie plină, nelăsând posibilitatea trecerii aerului odată cu laptele în cavitatea bucală a sugarului. Orificiul tetinei trebuie să fie mic, astfel ca, la răsturnarea biberonului, laptele să se scurgă picătură cu picătură.