Bunicul meu era cântăreț la biserică, într-un sat din Oltenia. Cartea aceasta, cu Prohodul Domnului, i-a aparținut.

Când eram copil, alături de frați și de verișori, așteptam cu nerăbdare Denia din Vinerea Mare. Atunci mergeam cu toții la Prohod și cântam împreună cu bunicii noștri.

Bunicul obișnuia uneori să scrie în carte data la care se săvârșea Denia Prohodului și sătenii care au participat la slujbă. În anumite vremuri… doar o mână de oameni. Cea mai veche însemnare este din 1949!

De când bunicul și bunica nu mai sunt, am cartea lor cu mine. Anul acesta vom cânta Prohodul Domnului în cămările noastre – cu gândul la Biserica din sat și la mireasma Învierii pe care o simțeam în copilărie, la întoarcerea spre case.

(Mărturie și fotografii trimise în 2020, în timpul pandemiei și a restricțiilor, de către Dumitrița Voicu, cititor Doxologia)