(In. 1, 50 - 51) Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.

Este ceva mai mare decât cuvintele te-am văzut sub smochin (Iisus a spus mai mari decât acestea vei vedea), pentru că este mai mare lucru că Domnul nostru ne-a îndreptat, că El ne-a chemat la El, că el ne-a văzut pe noi zăcând sub umbra morţii. Căci ce profit am fi avut dacă noi am fi rămas acolo unde El ne-a văzut? N-am fi zăcut noi tot acolo? Deci, care e acel lucru mai mare? Când am văzut noi îngeri suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului?...

Propovăduitorii buni, care îl predică pe Hristos, sunt ca îngerii lui Dumnezeu; ei suie şi coboară peste Fiul Omului. Luaţi spre exemplu Pavel, care a urcat până la al treilea cer (2 Cor. 12, 2–4) şi a coborât atât de mult încât a dat lapte pruncilor (1 Cor 3, 1–2) …

Luaţi spre exemplu tatăl care este bine instruit în vorbire, care este un mare orator, care face forumul să vibreze cu elocvenţa sa şi scaunele judecătorilor să tremure – dacă are un copil mic, la întoarcerea lui acasă îşi lasă la uşă elocvenţa juridică la care s-a suit şi în limbajul copilului coboară la micuţul lui... Dacă Domnul Însuşi a suit şi coborât, este evident pentru preoţii săi să suie prin imitaţie şi să coboare prin predică.

 (Fericitul Augustin, Tratat la Evanghelia după Ioan 7.22–23, traducere pentru Doxologia.ro de Iosif Agaton)