Pentru a vedea în mod mai clar acest lucru, am putea să ne imaginăm căsnicia ca pe o casă, în care fiecare dintre camere are o anumită semnificaţie.

Astfel, în camera de primire a căsniciei am putea găsi felurile în care cuplul se distrează, se relaxează, dar şi interacţiunile de zi cu zi. Multe dintre obiceiurile comune şi din modurile comune de relaxare au fost dezvoltate în timp, prin tatonări şi negocieri, astfel încât fiecare să se regăsească. Aceasta se întâmplă cu atât mai des în familiile în care soţii au firi complementare şi nu asemănătoare. Spre exemplu, unul dintre soţi este mai energic, mai comunicativ, în timp ce celălalt este mai contemplativ, mai temperat în reacţii. Este important ca activităţile relaxante ale cuplului să fie pe placul şi pe structura ambilor. Cu alte cuvinte, mobila din camera de primire să fie aleasă de amândoi şi să fie aşezată pe placul ambilor. Altfel se poate ajunge ca cel puţin unul dintre soţi să resimtă frustrări, să trăiască senzaţia că face mereu compromisuri şi să se ascundă ostentativ în spatele frazei „facem cum vrei tu”, în prea multe situaţii. Mesajul din spate ar putea fi, de fapt, „Degeaba îţi spun, oricum nu auzi. De fiecare dată facem numai ce vrei tu”. Alunecarea în astfel de situaţii, neplăcute şi dureroase, nu doar pentru cel care trăieşte sentimentul de a nu fi ascultat, ci şi pentru partener, se poate evita atunci când amândoi sunt deschişi să discute, să se asculte şi să se adapteze la nevoile celuilalt. De asemenea, pe măsură ce fiecare dintre soţi evoluează, se dezvoltă personal, mai pot fi introduse noi activităţi, se mai poate renunţa la o parte din cele vechi care au intrat în rutină. Chiar şi în interacţiunile zilnice se pot aduce schimbări, dacă facem loc simţului umorului şi creativităţii.

Problemele în căsnicie ne transmit şi cum pot fi reparate

Intrând mai departe, în bucătăria căsniciei, vom găsi aici activităţi zilnice, menite să acopere nevoile de bază ale celuilalt şi să menţină căminul în stare bună. Fie că este vorba de gătit, servit masa, spălat vase, schimbat un bec, dus gunoiul, ceea ce contează este starea de spirit cu care faci aceste activităţi, gândurile pe care le ai şi modul în care priveşti activitatea în sine, dar mai ales faptul că ai ocazia să faci ceva pentru celălalt. Dacă priveşti cu bucurie faptul că poţi face un lucru pentru soţul tău sau că îţi poţi ajuta soţia, activităţi, de altfel, potenţial neplăcute sau plictisitoare pot deveni bucurie. Şi în aceste momente, dacă binecuvântăm şi Îi mulţumim lui Dumnezeu, putem transmite iubire şi bucurie soţului/soţiei. Dacă privim însă aceste activităţi ca pe nişte poveri, nu vom face decât să alimentăm un ciclu al frustrărilor, care se vor hrăni una din alta.

Dormitorul căsătoriei, aşa cum ne poate sugera, este locul pentru odihnă şi intimitate al soţilor. Este un loc special, în care nu este loc decât pentru soţ, soţie şi Dumnezeu.

În garajul căsniciei vom găsi aspecte mai problematice, care „trebuie reparate”, adică discutate şi rezolvate împreună, aspecte asupra cărora nu aţi căzut de acord ca şi cuplu. Sunt lucruri care revin de multe ori în timpul discuţiilor aprinse, tocmai în momentul în care credeai că s-au rezolvat de la sine. Cel mai probabil este că nu puteţi discuta despre ele în momentele în care spiritele se încing, dar cel mai bine ar fi să îţi găseşti timp să le priveşti, să le analizezi, să înţelegi ce vor ele să îţi transmită şi cum pot fi reparate. În modul ăsta eviţi să transformi „garajul căsniciei” în „magazie cu obiecte stricate şi inutile”.

Grija pentru curăţenia căsniciei ne aduce odihnă sufletească

Şi nu în ultimul rând vom avea zonele casei aparţinând separat fiecărui soţ, în care vom găsi recreerea personală. Fie că este vorba de mers la cumpărături, la pescuit sau citirea cărţilor preferate, este vorba de acele activităţi care ne fac plăcere şi în care de cele mai multe ori nu îl antrenăm pe partener. Ele reflectă o altă parte a personalităţii noastre, o altă ipostază. Este important însă să realizezi cum te simţi în momentul în care se întâmplă ca soţul sau soţia să intre întâmplător în cotlonul tău. Reflectă şi vezi dacă ai fi dispus să o/îl inviţi în spaţiul tău din când în când, măcar să îi vorbeşti despre cum te simţi în momentele respective sau simţi nevoia să ascunzi ceea ce faci – ascunzi, de exemplu, ultimele cumpărături pe care le faci. Dacă simţi nevoia să te ascunzi, este probabil mai bine să vezi de unde vine nevoia aceasta şi să încerci să fii mai deschis. Până la urmă, deşi este cămăruţa ta, ea face parte tot din casa căsniciei voastre.

Este bine ca din când în când să vă uitaţi prin „camere”, să vedeţi ce mai este de rearanjat, de scos sau de adus în plus, astfel încât să vă fiţi unul altuia odihnă şi să simţiţi că puteţi creşte. În fond este casa/căsnicia voastră.