Părintele Hrisostom Asavei s-a născut la 28 martie 1916, în localitatea Bistricioara, județul Neamț. A urmat Seminarul monahal de la Cernica (1941) și Seminarul „Sfântul Gheorghe” din Roman (1942), apoi Facultatea de Teologie de la Cernăuți-Suceava (1948).

La 25 martie 1934 a intrat ca frate în Mănăstirea Durău, iar în decembrie 1938 este tuns în monahism. A fost hirotonit ierodiacon la 6 ianuarie 1939 de către Arhiereul- vicar Valerie Moglan, respectiv ieromonah la 26 octombrie 1939 de către Mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei. La 24 septembrie 1945, a primit rangul de protosinghel, iar la 1 aprilie 1949 a fost numit exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor.

La 11 septembrie 1949, este arestat de Securitate, pentru suspiciunea de implicare în organizația anticomunistă „Gărzile lui Decebal”. Despre acest grup anticomunist a aflat în sâmbăta din Săptămâna Luminată a anului 1949, de la monahul Filaret Gămălău, pe când se afla la Schitul Rarău. Din acest motiv, Securitatea l-a considerat recrutat ca membru al grupului „Gărzile lui Decebal”. Prin Sentința nr. 778 din 4 octombrie 1950 a Tribunalului Militar Iași, este condamnat la un an închisoare corecțională, pentru „crima de nedenunțare” (Legea nr. 199/1950).

După eliberare se reîncadrează ca viețuitor al mănăstirii Bistrița moldavă. La 1 septembrie 1954, pentru un an, este numit de către Mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei ca spiritual al Școlii medii de cântăreți bisericești de pe lângă mănăstirea Neamț. De la 1 octombrie 1955, este slujitor la Catedrala Mitropolitană din Iași, iar un an mai târziu egumen la Schitul Bucium.

În 1959, este transferat la Mănăstirea Bistrița, iar la puțin timp scos din monahism la presiunile Departamentului Cultelor.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 33)