Fructele de mare nu „se coc” la lumina duhovnicească a postului

Termenul de „fructe de mare” se folosește în vocabularul culinar de puţină vreme. În unele părți ale lumii sunt numite „roadele mării”, o denumire care cred că se apropie foarte bine de adevăr. Va să zică, fructele de mare nu reprezintă alimente vegetale, ci anumite specii de crustacee, moluște – deci animale marine ori de apă dulce, folosite în alimentație.

Nici nu a început bine postul închinat Adormirii Maicii Domnului, că am și auzit despre o serie de dezlegări ciudate, care nu fac decât să bagatelizeze această perioadă duhovnicească atât de importantă din an. Postind, ne arătăm în mod direct recunoștința și dragostea față de Fecioara Maria, care întru adormirea sa nu ne-a uitat, fiindu-ne tuturor mijlocitoare, rugătoare nebiruită către Fiul ei – Mântuitorul nostru. Știm bine că postul nu constituie un scop în sine, ci un mijloc de a ne curăța sufletele de rugina păcatului. Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă să postim nu doar de bucate, ci îndeosebi de păcate. Însă și hrana consumată ne va ajuta sau, dimpotrivă, ne va împiedica să transformăm ajunarea într-o veritabilă școală duhovnicească a pocăinței, a luminării spirituale.

Împrumutând o serie de tradiții de la alte popoare ortodoxe, care și-au „adaptat” rânduiala postului la condițiile moderne, numeroşi credincioși, ba chiar clerici, răspândesc falsa informație că în Postul Maicii Domnului se pot consuma „fructe de mare”. Aceleași străine obiceiuri se întâlnesc în perioada de ajunare premergătoare Sfintelor Paști. Unde mai pui că starea de incertitudine o sporește ambiguitatea unor stareți ori preoți de mănăstiri care, imitând rânduiala Sfântului Munte Athos, consideră firesc consumul așa-ziselor „fructe” de mare în post. Ba în timpul celor două săptămâni de ajunare închinatei Preacuratei Fecioare Maria, în unele părți se mănâncă chiar pește, în afara unicei zile, 6 august, când este dezlegare pentru sărbătoarea Schimbării la Față, invocându-se proslăvirea unor sfinți români. Ce credeți, sfinții români nu au iubit-o suficient pe Maica Domnului încât să respecte postul închinat ei? Eu aș zice că dimpotrivă: atât de mult au cinstit-o, încât pentru nimic în lume nu ar fi îndrăznit a-i încălca postul. Bucuria cinstirii unui sfânt odrăslit din neamul nostru nu constă numaidecât în mâncarea de pește, ci mai degrabă în privegheri, rugăciuni, imitându-i pe cât posibil viața și lucrarea în Biserică.

Ca să lămurim cum să postim în perioada postului dinaintea praznicului Adormirii Maicii Domnului, trebuie să facem apel la sfintele canoane și la celelalte prevederi tipiconale prezente în învățătura Bisericii. În cartea Tipicul cel Mare şi Învăţătura pentru posturi din Ceaslovul Mare se prevăd următoarele reguli de postire: lunea, miercurea şi vinerea se ajunează până la Ceasul al IX-lea din zi (aprox. orele 15.00-16.00), când se consumă mâncare uscată. Marţea şi joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se dezleagă la untdelemn şi vin. Pravila Mare dă dezlegare la vin şi untdelemn şi pentru zilele de marţi şi joi. La 6 august, când serbăm Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Hristos, în orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, peşte şi vin. Sfântul Simeon al Tesalonicului afirmă că ajunarea de la începutul lui Gustar „este pentru amândouă sărbătorile, cea de 6, respectiv 15 august. Prima dintre ele este pricinuitoare de lumină, iar alta, aducătoare de milostivire și solire pentru noi”. Cărțile de învățătură prevăd, de asemenea, ca rânduială specială, de-a lungul întregului post, săvârșirea celor două Paraclise ale Maicii Domnului. Se observă lesne o similitudine între rânduielile ajunării din postul Maicii Domnului şi al Sfintelor Paști. Cred că la acest aspect se refereau bătrânii evlavioși când afirmau că postul Sfintei Mării este rupt din Postul Mare.

Ce facem, însă, cu fructele de mare? Spune o tradiție că într-un post călugării din Sfântul Munte nu mai aveau ce mânca și atunci Maica Domnului li s-a arătat, îngăduindu-le să consume fructe de mare. Așadar, dezlegarea s-a făcut doar într-o situație limită, nu pentru toate posturile. Noi ne-am cere osândă zicând că am rămas așa de săraci, încât nu avem cu ce ne pregăti hrana, trebuind să recurgem doar la fructele de mare. Să adăugăm că respectivele alimente costă așa de „ieftin”, încât, parafrazând o zicere, aș spune: „am ajuns prea săraci ca să nu consumăm astfel de delicatese”.

Termenul de „fructe de mare” se folosește în vocabularul culinar de puţină vreme. În unele părți ale lumii sunt numite „roadele mării”, o denumire care cred că se apropie foarte bine de adevăr. Vasăzică fructele de mare nu reprezintă alimente vegetale, ci anumite specii de crustacee, moluște – deci animale marine ori de apă dulce, folosite în alimentație. Crustaceele au corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă (creveţi, crabi, langustine, homari), iar moluştele au corpul moale, închis adesea într-o cochilie (scoici, midii, stridii). Tot în categoria moluștelor se includ aşa-numitele cefalopode (calmari, sepii, caracatiţe). Potrivit specialiștilor în alimentație, carnea de crustacee conţine niveluri proteice ridicate, cuprinse între 17g%- 21,5g%, asemănător cu peștele (crap 18,9%, macrou 22%). Pe lângă concentraţia ridicată de omega-3 – însemnând aproximativ 85% din grăsimile totale –, apar concentraţii mari de colesterol. Creveţii conţin cea mai ridicată cantitate de colesterol repartizată la 100g ingerate, peste 150mg, urmaţi de homari, cu circa 95mg. Pentru comparație, un ou de găină având 60 grame conţine la fel de mult colesterol ca 100g de homar. Nutriționiștii precizează că „fructele de mare” au un conţinut energetic ce variază între 89 cal - 105cal/100gr. Aceeași cantitate de piept de pui la grătar conține 99 calorii.

Când se mănâncă roadele mării în Sfântul Munte Athos? Consumul de cefalopode și crustacee în posturi îl reglementează o tradiție legată de osteneala privegherilor lungi, istovitoare. Cine a mers în Sfântul Munte a observat că în posturi se face dezlegare la icre sau „fructe de mare” doar sâmbăta ori duminica și în sărbători, însă numai după privegheri de toată noaptea și după ce, în prealabil, de luni până vineri inclusiv, monahii nu s-au hrănit decât cu fructe și legume, uscate sau cel mult fierte, fără untdelemn.

S-ar cădea să tragem niște concluzii. Vă las pe fiecare să vă răspundeți: este bine să consumăm carne de animale marine în post? Eu unul consider potrivită reîntoarcerea la postul tradițional românesc, fără importuri de obiceiuri culinare străine de credința ori simțirea noastră. Întâi de toate, să nu uităm că în post trebuie să experimentăm o altfel de foame: cea după Dumnezeu.

De la același autor

Ultimele din categorie