Nectar(ie) pentru toţi

Şi dacă fiecare are câte o rugă către sfânt, vă îndemn să ne rugăm măcar pentru câteva momente împreună, sâmbătă, 9 noiembrie 2013, la începutul Sfintei Liturghii, pentru o „toamnă creştină” care să pună capăt „primăverii arabe”!

Am avut prilejul să întâlnesc nişte tineri extraordinari zilele trecute. De-a dreptul binecuvântaţi de Dumnezeu. Printre întrebări şi idei conversate, Nectarie!

Câtă bucurie au ieşenii!

Câtă bucurie au bucureştenii!

Câtă bucurie au sucevenii, pietrenii şi fiecare comunitate dreptmăritoare care se închină sfintelor moaşte ale ierarhului Pentapolei.

„Părinte, cine e Nectarie? Părinte, de ce se închină mama mea şi plânge în faţa icoanei din camera părinţilor? Părinte, ce folos aduce Nectarie în viaţa noastră? Părinte, Nectarie înseamnă nectar?” Nici nu mai reţin multitudinea de întrebări.

Instinctual am răspuns evaziv şi complex, ca orice român care îşi complică limbajul în faţa unei provocări, deşi unul dintre marii profesori cu care am interacţionat m-a învăţat că o definiţie trebuie să se încadreze în câteva rânduri ca pentru un ziar de mare circulaţie şi să fie pe înţelesul tuturor, chiar şi al unui ţânc de clasa pregătitoare.

Cum să vorbesc eu tinerilor despre Sfântul Nectarie când internetul întreg musteşte de informaţii, când broşurile au invadat totul, când în faţa candelelor mii de glasuri înalţă rugăciuni Sfântului? Şi nu neapărat cum ci mai degrabă ce...

Timp de câteva ceasuri am revoluţionat întregul meu sistem de gândire, am amestecat totul în speranţa că în clepsidra trăirii mele se va aşeza nisipul şi răspunsul concret se va arăta, în nădejdea că Dumnezeu va aşeza pe buzele mele cuvântul Său.

Cine e Sfântul Nectarie? Cine nu ştie? De ce plângem în faţa icoanei sale? Cât de mare folos aduce el? Şi chiar, oare Nectarie înseamnă nectar?

Între întrebările copiilor din Piatra-Neamţ şi strigătele copiilor din Siria ucişi de tăcerea creştinismului asumat prin naşterea din trup şi naşterea în veşnicie, prin mucenicie, nu ar fi mare diferenţă!? Unica, şi cea mai de preţ, libertatea!

Cum aş putea răspunde oare unui copil cu carnea sfâşiată cine este Nectarie? La fel ca şi curiosului de clasa a şaptea?

Formulez un răspuns ca pentru ziar, ca şi cum un reporter m-ar asalta cu microfonul pictat cu sigla televiziunii, şi totuşi pentru fiecare elev care m-a întrebat nedumerit ceva despre acest om desăvârşit: Nectarie este un sfânt al dragostei. Mama ta plânge copleşită de mulţimea minunilor lui. Şi desigur, Nectarie pleacă de la cuvântul nectar, iar suma faptelor sale este ca un nectar din care consumăm şi nu ne mai săturăm.

Din acest motiv şi pentru aceste scurte explicaţii îmi îndrept atenţia către toţi prietenii şi cititorii mei: rugaţi-vă Sfântului Nectarie!

Dragi copii din şcolile nemţene şi de pretutindeni, rugaţi-vă Sfântului Nectarie pentru voi şi pentru toţi copiii din această lume!

Şi dacă fiecare are câte o rugă către sfânt, vă îndemn să ne rugăm măcar pentru câteva momente împreună, sâmbătă, 9 noiembrie 2013, la începutul Sfintei Liturghii, pentru o „toamnă creştină” care să pună capăt „primăverii arabe”!

Aş vrea să răspund fiecăruia dintre voi la întrebările legate de Sfântul Nectarie în duhul păcii şi al bucuriei euharistice, dar pentru moment îmi e greu să spun ceva despre minunile iubirii când Hristos sfinţeşte darurile de pe masa sfântului altar al bisericii în care slujesc în linişte, iar în ţări precum Siria, creştinii visează un hrist izbăvitor de torturi, ofranda este stropită de sânge şi lacrimi, iar apostazia devine singurul mod de mântuire, într-un haos provocat în numele dreptăţii şi dragostei divine.

Sfântul Nectarie este un mare ajutor! Mama ta plânge, ca şi mama mea, pentru fiecare suflet pierdut într-o lume a iubirii jertfită pe altarul urii şi al însingurării! Sfântul este un liman al vieţii noastre, un liman de care se agaţă cu siguranţă şi mulţi dintre creştinii care sunt martirizaţi în direct, la ore de mare audienţă! Şi da, Nectarie este nectarul cu care sfinţii de azi se nasc gustând veşnicia!

Şi urmându-le modelul şi jertfa mă întreb pe mine însumi: Cine e pentru tine Sfântul Nectarie? Doar uleiul sfinţit cu care îţi ungi fruntea în dimineţi?

Oare mama mea plânge la fel ca şi mamele pruncilor, ale copiilor şi tinerilor ale căror icoană se pictează cu slava martiriului?

Ce înseamnă folosul adus de sfânt în viaţa mea?

Sfinte Nectarie, sunt eu vrednic de nectarul binefacerilor tale?

De la același autor

Ultimele din categorie