Răspunsuri patristice la problemele noastre (I)

„Doamne, pentru ce l-ai făcut împărat pe unul ca acesta?”.  „Fiindcă nu am găsit altul mai rău”.

Lumea noastră e în fierbere. Avem criza, care ne ocupă toată atenţia, despre care toată lumea vorbeşte cu îngrijorare, uitând parcă de cererea zilnică pe ne-a îndemnat Stăpânul nostru să o facem: Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi … (Matei 6, 11), uitând şi de celelalte făgăduinţe: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu(Matei 4, 4); Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura (Matei 5, 6). În mod normal, creştinul, pentru care toate cuvintele Domnului sunt adevăruri de necontestat, este un optimist nezdruncinat, care se bucură zilnic şi mulţumeşte zilnic pentru darurile pe care Hristos i le dăruieşte astăzi, ziua de mâine lăsată fiind în mâinile lui Dumnezeu. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.(Matei 6, 31-34).

Şi pentru că anul 2012 va fi şi an electoral şi de războaie ideologice şi demagogice, pe lângă apocaliptica cinematografică hollywood-iană, care trimite la modele eshatologice neortodoxe, pe care trebuie să le consumăm, avem spectacolul politic văzut în care se fac şi se desfac alianţe, dublat de cel nevăzut de natură financiară, îmbrăcat de televiziunile comerciale într-o haină gravă de luptă reală, în care actanţii diferitelor baricade flutură steagurile principiilor propriilor tradiţii politice de centru-stînga-dreapta şi-împrejur, promiţând un viitor luminos, o lume mai bună în care vom trăi mai bine, fără să ducem grija zilei de mâine, în care vom scăpa de birocraţie, de corupţie, de minciună şi ipocrizie. Dintre cei care se aruncă în luptă, unii vor câştiga şi vor culege pentru 4 ani roadele investiţiilor făcute, ceilalţi vor face opoziţie, aşteptând să răsară soarele într-o bună zi şi pe strada partidului lor. Pentru toţi Biserica se va ruga pentru sănătate şi luminare pentru că cei mai mulţi dintre ei sunt creştini ortodocși, şi toţi, de la mic la mare sunt copiii lui Dumnezeu, unii mai cuminţi, alţii mai obraznici.

Fiindcă în ultimul timp am deschis mai mult cărţile Sfinţilor Părinţi decât televizorul, m-am gândit că ar fi bine să încep această serie de note cu câteva gînduri ale Sfântului Anastasie Sinaitul (†700), dintr-o colecţie de întrebări şi răspunsuri, intitulată ca atare, Quaestiones et responsiones, publicată în 2006, într-o superbă ediţie critică în prestigioasa colecţie Corpus Christianorum. Editura Doxologia pregăteşte publicarea pentru prima dată în limba română (în traducerea din greaca veche a Paraschivei Grigoriu) a acestor incitante şi extrem de importante întrebări şi răspunsuri care ne vor pune cu siguranţă pe gânduri şi ne vor clătina multe prejudecăţi şi presupoziţii teologice care sunt mai degrabă părerile noastre decât gândul lui Dumnezeu. Sfântul Anastasie nu vorbea însă de la el. Dădea răspunsuri după multă „cercare”, după rugăciune stăruitoare în umilinţă, ancorat fiind în Scripturi şi în Tradiţia vie a Părinţilor, pe care de cele mai multe ori nu-i citează şi nu-i numeşte, predania lor fiind socotită normativă, fiind în continuitate cu iluminarea profeţilor, cu harul Apostolilor şi a celor ce au urmat după ei. Mai mult, el nu scrie decât atunci când simte că răspunsul foloseşte duhovniceşte pe cel care pusese o întrebare care exprimă o căutare sinceră, fără gând de ispitire.

Iată Întrebarea 65şi răspunsul corespunzător, care nu mai au nevoie de alte comentarii:

Fiindcă Apostolul spune că „stăpânirile” care sunt în lume „sunt rânduite de Dumnezeu” (Rom. 13, 1) oare orice dregător și Împărat este ales de Dumnezeu?

Răspuns: Fiindcă Dumnezeu zice în Lege „Vă voi da vouă păstori după inima voastră” (Ieremia 3, 15), zicem că aceia dintre conducători și împărați care sunt vrednici de o asemenea cinste sunt aleși de Dumnezeu și iarăși cei care sunt nevrednici pentru că poporul este vrednic de nevrednicia lor, sunt aleși fie prin voia lui Dumnezeu, fie prin îngăduința Lui. Și ascultă despre acestea istorisirile unora.

Când a fost Împărat Focas tiranul și a început să facă vărsările acelea de sânge prin călăul Vonosos, un zăvorât din Constantinopol, bărbat sfânt și foarte simplu și având multă îndrăznire la Dumnezeu, ca și cum ar fi fost cu tatăl lui sau cu un prieten apropiat, Îl întreba pe Dumnezeu cu simplitate: „Doamne, pentru ce l-ai făcut împărat pe unul ca acesta?”. Apoi fiindcă a spus aceasta către Dumnezeu vreme de mai multe zile, i-a venit lui un glas de la Dumnezeu care a zis: „Fiindcă nu am găsit altul mai rău”.

În altă cetate, în Tebaida, era fărădelege și se făceau multe lucruri spurcate și necuvenite în care un om din popor, fiind ruinat dintr-odată și având o falsă pocăință, a plecat, s-a călugărit și a îmbrăcat schima monahală. Dar din faptele sale rele nu a încetat. S-a întâmplat că episcopul cetății a murit și îngerul Domnului s-a arătat unui bărbat sfânt zicând: Mergi și pregătește cetatea ca să îl hirotonească episcop pe cutare om din popor [adică pe acela care se călugărise cu falsă pocăință, n.n.]. Și s-a dus deci și a făcut cele poruncite lui. Și fiind hirotonit astfel omul acela din popor a început să se înalțe cu mintea și să se mândrească și a venit îngerul Domnului și i-a zis: Pentru ce te mândrești și te fălești? Cu adevărat nu ca unul vrednic de preoție ai devenit episcop, ci fiindcă cetatea aceasta este vrednică de un asemenea episcop. 

De aceea, iubite, când vei vedea fie pe vreun împărat, fie vreun dregător, fie vreun arhiereu că este nevrednic sau rău, să nu te miri, ci află și crede cu tot dinadinsul că pentru fărădelegile noastre am fost încredințați unor asemenea tirani și nici așa nu ne depărtăm de rele, ci fiind în mijlocul supărărilor, facem încă fapte rele. Și credeți-mă pe mine care spun că dacă astăzi ar pleca dintre noi neamul saracinilor, îndată mâine se vor aduna verzii[1]și se vor ucide între ele Anatolia și Arabia și Palestina și multe alte țări.


[1]prasinobe/netoi,verzii, facțiune politică bizantină alături de albaștri.

Citește alte articole despre: teologie, alegeri, politcă, partide, demagogie

De la același autor

Ultimele din categorie