Cu adevărat sunt mulţi oameni minunaţi. Sofia, de pildă. După o scurtă discuţie cu mine, s-a botezat la vârsta de treizeci şi şase de ani. Mă vizitează deseori, îmi scrie… Am auzit că a povestit şi altora despre învăţătura mea, despre bătrâneţile şi vitalitatea mea la acestă vârstă înaintată, despre starea de bine pe care o are când mă vede liniştit şi împăcat, îmbrăcat cu cămaşa şi puloverul albe, sprijinit în baston.

Ştiu că aceşti oameni nu sunt atraşi spre mine atât de aspectul meu exterior sau de cuvintele mele, pentru că mulţi sunt şcoliţi şi pot să găsească ceea ce îi preocupă în cărţi scrise cu înţelepciune. Dar pe ei îi atrage Acela care ne-a dat viaţă, Cel care este în noi. Mare este iubirea Creştinescă, nu se poate asemui cu nimic! În cuvintele mele, în mine, ei îl recunosc pe Cel spre care jinduieşte inima lor şi de aceea mă ascultă cu bucurie şi ar dori să se afle mereu în preajma mea. Împreună tânjim după Adevărul şi Dreptatea desăvârşite. Lupta pentru binele duhovnicesc este grea, dar este cu mult mai uşoară şi mai înălţătoare decât orice altă luptă pentru bogăţiile vremelnice. Ne ajutăm între noi, ne împlinim şi ne susţinem pe calea spre viaţa veşnică.

(Milivoie Iovanovici, Kalist monahul ucenic al Sfântului Nicolae Velimirovici, Editura Predania, 2011, pp. 213-214)