Iar dacă sufletul suferă de vreo slăbiciune şi nu poate răbda încercările cele mari şi se roagă să nu intre în ele, iar Dumnezeu îl ascultă, să ştii că în măsura în care te întăreşte faţă de încercările cele mari, în aceeaşi măsură te învredniceşte şi de darurile cele mari.

Căci nu dă Dumnezeu un dar mare, fără o mare încercare. Pentru că după încercări a rânduit Dumnezeu şi darurile, potrivit cu înţelepciunea Lui, pe care nu o pricep cei zidiţi de El.

Drept aceea, din necazurile grele ce ţi se întâmplă prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, să cunoşti câtă cinste a primit sufletul tău din partea măririi Lui. Căci pe măsura întristării, e şi mângâierea.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoinţe, cuvântul XLVI, în Filocalia, vol. X, p. 242)