Sfinții niciodată n-au cerut să scape de necazuri. Ci să le dea Dumnezeu răbdare! Deoarece în răbdare se dobândește răsplata. În răbdare se primește cununa mucenicească, nu în bucurie. De aceea să nu deznădăjduiască omul. Ai o boală? Ai o tristețe? Lasă-L pe Dumnezeu să te conducă așa cum știe El. Ce ține de noi e să facem răbdare și să zicem: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”.

Fiecare om are crucea sa. Suntem creștini și-L avem ca model pe Hristos. El a urcat pe Golgota ...dacă într-adevăr pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne și slăvim (Romani 8, 17). Însă o spunem (toți). Dar când trebuie să punem în practică aceste cuvinte, e un pic cam greu, un pic cam greu, am zice.

(Gheorghios S. Kroustalakis, Gheronda Efrem Katunakiotul. Teologul și pedagogul pustiei, Editura Egumenița, p. 297)