Creştinismul aşadar nu este numai cunoştinţă, ci şi simțire şi caută să înveţe mai întâi omului cunoştinţa adevăratului Dumnezeu şi apoi să arate inima lui cort sfânt spre locaş Lui. Fiindcă tăgăduieşte că Se va sălăşlui în ea şi va umbla prin ea. Pentru acest mare scop cere de la el să îl urmeze prin lepădare de sine, prin care numai omul... este liber moral şi se desăvârşeşte pe sine şi se pregăteşte dinainte şi sfârşeşte pe calea cea bună a marelui ţel al misiunii creştinismului. Mai cu seamă, iubiţi creştini, prin libertatea morală îndoită datorie împlinim: mai întâi, rămânând liberi moral, ne desăvârşim şi ne sfinţim şi în al doilea rând, conlucrăm la împlinirea marii opere a Mântuitorului nostru lisus Hristos. Să lucrăm, aşadar, fraţilor, pentru libertatea noastră morală! Dumnezeu vrea să ne întărească pe noi pentru faptă. Căci Dumnezeu cu cel ce se osteneşte devine împreună-ostenitor. Dar, ca să ne încununăm cuvântul cu învăţăturile apostoliceşti, să încheiem prin cuvântul Apostolului Pavel, pe care l-am auzit toţi: Şi aceasta fiindcă ştiţi în ce timp ne găsim, căci este chiar ceasul să vă treziţi din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape, să lepădăm, dar, lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă. Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul lisus Hristos şi grija de trup să , nu o faceţi spre pofte.

(Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, pp. 43-44)