Ce îndemn puteţi adresa celor căsătoriţi? Trebuie acceptat divorţul?

Consider o oarecare încumetare să vorbesc eu de­spre căsătorie, dar, ca să-mi acord nişte circumstanţe, vă spun că pot vorbi, întrucât consider că în călugărie sau în căsătorie trăim aceeaşi natură omenească, ace­eaşi fire omenească. Evident că şi în căsătorie trebuie gândită mântuirea omului; nu numai gândită, dar trăită şi în rugăciune. Trebuie să apelăm la rugăciune, cerând Domnului: „Doamne, dacă eu nu pot să spun în urechile lui (sau ale ei) lucrurile astea, spune-i Tu inimii sale, schimbă-i, îndulceşte-i această inimă, că nu vrem să călcăm porunca Ta certându-ne între noi sau despărţindu-ne”. Şi amintim aici cuvântul Domnului că „pentru împietrirea voastră v-a dat Moisi această lege” (Marcu 10, 5).

Şi dacă singura aşa-zisă soluţie sau răul cel mai mic înseamnă, de fapt, o despărţire, atunci, poate cu rugăciune, cu pocăinţă, cu smerenie, trebuie rea­lizată o despărţire cât mai puţin dureroasă pentru toţi: gândiţi-vă mai întâi la copii. Pentru copii este o trage­die de nespus. Şi asta am înţeles-o mult mai mult de când am devenit duhovnic şi am primit multe spovedanii. Nefericirile astea rănesc generaţii după generaţii de copii şi, din nefericire, se repetă.

Deci, pe de o parte, despărţirea şi divorţul să fie ca soluţie atunci când este răul cel mai mic. Pe de altă parte, trebuie cultivată dragostea, iubirea, fiindcă la virtutea dragos­tei se reduc toate poruncile Domnului. Nu se reduc prin eliminare, ci prin sinteză. Toate sunt incluse în dragoste. Dragostea de Dumnezeu întîi, fiind porunca primă, fără de care nimic nu se poate întemeia serios, şi dragostea de aproapele, fiind a doua. Dar dragostea este firea omului. Nu ştiu care dintre Apostoli spunea că „poruncile Domnului nu sunt dureroase” (I Ioan 5, 3). Porunca Domnului este tocmai ce doreşte, ce pof­teşte sufletul meu în adâncul lui.

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Simeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 122-123)