Zis-a Avva Antonie: „Dumnezeu nu lasă războaiele asupra neamului acestuia ca asupra celor de demult, că ştie că neputincios este şi nu suferă” (Din alte apoftegme aflăm că, uneori, lipsa războiu­lui duhovnicesc îngăduit de Dumnezeu pentru sporirea ne­voitorului era pricină de încetare a sporirii acestuia, astfel că unii monahi cereau de la Dumnezeu să nu ia războiul de la ei sau să-l aducă înapoi. O îndepărtare desăvârşită a războiului duhovnicesc din viaţa creştinilor în general - precum se întâmplă adesea azi - e una cu părăsirea noastră de Dumnezeu şi lăsarea la mâna Satanei, care, precum se zicea undeva mai-nainte, şi el, la rândul lui, renunţă la răz­boiul cel asupra noastră, socotindu-ne deja pierduţi în pră­pastia lenevirii, akediei şi a altor patimi subţiri ca acestea, prin care ne mişcăm ca un ceas mecanic întors periodic de acesta, ori de câte ori este nevoie).

Întrebat-a Avraam, ucenicul lui Avva Agathon, pe Avva Pimen, zicând: „Ce să fac, că foarte mă luptă dracii? Şi a răspuns stareţul: „Pe tine te luptă dracii? Atâta vreme cât facem voile noastre, ei nu se luptă cu noi, că voile noastre s-au făcut draci, şi acestea simt cele ce ne necăjesc pe noi, ca să le împlinim pe ele. Iar de voieşti a şti cu cine s-au luptat dra­cii, află că, cu Moise şi cu cei asemenea”.

Un frate a întrebat pe Avva Pamvo: „Pentru ce mă opresc pe mine dracii a face bine aproapelui?” Şi i-a răspuns stare­ţul: „Nu zice aşa, iar de nu, faci mincinos pe Dumnezeu, ci mai vârtos zi: «Nicidecum nu voiesc să fac milă». Că, înainte-apucând, a zis Dumnezeu: Datu-v-am vouă putere a călca peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului (Luca 10: 19)”.

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 158)