Pentru cei mai tineri, cred că este util să ne amintim ce s-a petrecut la mijlocul secolului trecut pe piaţa medicamentelor. Atunci, firma Grunenthal a pus pe piaţă substanţa numită thalidomidă, ca un medicament sedativ folosit pentru combaterea greţurilor matinale la femeile însărcinate, precum şi ca somnifer. Acest medicament a fost vândut între anii 1957-1961 în 46 de ţări. În urma utilizării lui, s-au născut copii cu malformaţii, al căror număr, pentru întreaga lume, este estimat între 10.000-20.000. După primii ani de utilizare, un obstetrician australian şi un pediatru german au făcut legătura între medicamentul folosit de mamă şi malformaţiile observate, fapt care a fost probat apoi şi experimental.

Interesant este că medicamentul a fost lansat iniţial (1 octombrie 1957) ca un „medicament minune“ pentru insomnie, tuse, răceală, migrenă şi greaţă. Pe vremea aceea se considera că medicamentele administrate mamei nu trec prin placentă şi nu afectează fătul.

În urma valului de malformaţii observate (cea mai gravă fiind focomelia, caracterizată prin lipsa totală a membrelor), medicamentul a fost retras de pe piaţă mai întâi în Germania (26 noiembrie 1961), urmată de  Marea Britanie şi de alte ţări. Canada a fost ultima ţară în care s-a oprit vânzarea medicamentului, în 1962.

SUA nu au aprobat utilizarea acestui medicament, cele câteva cazuri de malformaţii observate fiind cauzate de procurarea medicamentului din alte ţări. Pentru meritul de a fi blocat vânzarea thalidomidei pe piaţa americană, doctoriţa Frances Oldham Kelsey, farmacolog, care lucra la Agenţia pentru Medicamente şi Alimente (FDA), a fost decorată cu Distincţia Federală pentru Servicii Civile, de către preşedintele John F. Kennedy. Tot în acelaşi an, (1962), Congresul Statelor Unite a emis legi care cereau testări riguroase pentru medicamentele care se vor administra în timpul sarcinii, pentru a se evita apariţia malformaţiilor. În anii următori, o astfel de legislaţie a fost adoptată şi de alte ţări.

Ulterior, ca urmare a unor campanii de presă, guvernele unor ţări au oferit compensaţii financiare supravieţuitorilor.

În prezent, mai puţin de 6.000 de persoane sunt în viaţă în cele aproape 50 de ţări afectate. Dacă supravieţuitorii din Marea Britanie primesc compensaţii în valoare de aproximativ 40.000 de lire sterline pe an, în alte locuri, supravieţuitorii nu primesc nimic sau prea puţin. În Germania, plafonul este de maximum 15.000 de euro pe an, iar la nivel mondial aproape jumătate dintre supravieţuitori primesc mai puţin decât atât, ceea ce nu acoperă strictul necesar al unei persoane cu multiple malformaţii, care necesită îngrijire constantă. Îmbătrânind, ei nu mai pot beneficia de ajutorul părinţilor, devenind tot mai dependenţi de alte persoane şi de ajutoare sociale. Pentru a atrage atenţia asupra acestui fapt, supravieţuitorii din Germania au efectuat  pe data de 26 noiembrie 2011, când s-au împlinit 50 de ani de la retragerea thalidomidei de pe piaţa germană, un marş, în scaune cu rotile, de la poarta Brandeburg până la Cancelaria Federală din Berlin.

De menţionat că, după 1961, medicamentul nu a dispărut, descoperindu-se că acesta este eficient în tratarea anumitor boli severe, cum ar fi mielomul multiplu (un cancer al măduvei osoase), lepra, lupusul eritematos şi complicaţiile SIDA. În toate aceste cazuri, medicul curant trebuie să ia toate măsurile pentru a se evita utilizarea produsului la femei însărcinate sau la femei de vârstă fertilă, care nu iau anticoncepţionale, pentru a se asigura că nu rămân însărcinate în timpul sau la scurt timp după tratament.