Ce as mai putea sa fac? Fiica mea este plecata in Canada impreuna cu sotul ei, din anul 1995. In primii 2-3 ani comunicarea cu ei a fost foarte buna. Au venit in tara dupa sapte ani cu dor de noi si neam. In urma cu patru ani i-am vizitat la invitatia lor si nu i-am mai recunoscut. Comportamentul fiicei noastre a fost destul de ciudat. Este bolnava sufleteste, nu accepta sa fie ajutata psilologic, nu vrea sa stie de Dumnezeu. Cu multa cumintenie si eleganta i-am amintit de copilarie, de rugaciune, de Maica Sfanta, de ajutorul primit de la Dumnezeu in momentele dificile ale vietii noastre. Refuza categoric sa fie ajutata in orice fel si isi stinge focul cu tigara si alcoolul. Nu stiu cat este de dependenta de aceste vicii, pentru ca este in slujba, in invatamantul public si se ocupa de copii de varste diferite. I-am scris si cu delicatete am rugat-o sa ma ierte daca i-am gresit si raspunsul ei a venit ca un torent reprosandu-ne fapte inexistente in relatia noastra, a parintilor cu ea, de-a lungul vietii si in plus ne-a interzis categoric sa o mai cautam. Au trecut aproape patru ani de cand nu ne mai raspunde la telefon si nici la scrisori. O vedem pe facebook si pe youtube in poze de la activitatile scolare, inchideri de an scolar, etc., dar nu avem acces la comunicare. Suntem refuzati! Mentionez ca suntem crestini ortodocsi, practicanti cum se spune. Batranetea si singuratatea ne apasa si numai Bunul Dumnezeu cu Preacurata Maica a Sa si cu Sfintii toti la care ne rugam, ne ajuta sa ne pastram echilibrul sufletesc. Va multumesc pentru rabdare! Doamne ajuta! Georgeta