Relațiile intime înainte de căsătorie – a începe viața de familie cu stângul

Acum bărbaţii sunt permisivi, independenţi şi liberi. Îşi doresc relaţii superficiale şi rapide. Nu preţuiesc sentimentele. De aceea bărbatul o va presa pe femeie până când ea va ceda. Asta poate fi şi o bună verificare. Dacă el are nevoie de accesibilitate, asta spune despre el că nu preţuieşte ceea ce este cel mai important – cinstea şi curăţia femeii. Ei nu trebuie să-i fie frică să-şi apere curăţia.

Dacă tinerii dintr-un cuplu şi-au propus să întemeieze o familie în viitor, aceştia pot întreţine relaţii intime înainte de căsătorie?

Dacă vorbim de renunţarea la compromisuri, atunci trebuie să se ţină de acest plan până la capăt. Indiferent dacă unul dintre parteneri doreşte sau nu să aibă relaţii intime, dacă ambii şi-au propus să întemeieze o familie, atunci ar trebui să o facă după reguli. Această atitudine va arăta dacă cei doi au încredere unul în celălalt. Nu are sens să înceapă iarăşi o relaţie cu stângul. Familia înseamnă familie. Această idee ar trebui să-i determine să fie consecvenţi.

Nu orice persoană este pregătită pentru o astfel de înțelegere. În timpurile noastre, femeile au devenit mult mai accesibile, mai puţin pretenţioase şi le-au dat frâu liber bărbaţilor. Acum bărbaţii sunt permisivi, independenţi şi liberi. Îşi doresc relaţii superficiale şi rapide. Nu preţuiesc sentimentele. De aceea bărbatul o va presa pe femeie până când ea va ceda. Asta poate fi şi o bună verificare.

Dacă el are nevoie de accesibilitate, asta spune despre el că nu preţuieşte ceea ce este cel mai important – cinstea şi curăţia femeii. Ei nu trebuie să-i fie frică să-şi apere curăţia: „Dacă nu mă căsătoresc, luând în calcul că cercul bărbaţilor cuviincioşi este limitat?” Oricum, cel care o va împinge spre această legătură uşuratică, mai târziu, o va trăda.

Odată a venit la mine la consultaţie o femeie. Căsnicia ei s-a destrămat. Soţul ei, un om de afaceri de succes, suferea de alcoolism. Şi această femeie, încercând să descurce firul evenimentelor, a analizat mult şi a înţeles, printre altele, că ea a provocat acest comportament. Încă înainte de căsătorie, atunci când a rămas însărcinată, a aşteptat trei zile răspunsul lui. Acum le spune fetiţelor sale: „Să nu faceţi această greşeală, să nu începeţi relaţiile intime înainte de nuntă; mai bine mai târziu, dar cu o persoană mult mai responsabilă”. Cine se căsătoreşte în grabă se căieşte pe-ndelete. Asta este crucea pe care trebuie să o ducă cu acest bărbat. Cu de-a sila l-a băgat în viaţa de familie, iar el, desigur este nemulţumit: „Ai vrut să te măriţi? Acum suportă, iar eu trăiesc cum vreau”.

A avut norocul că a fost un bărbat cumsecade şi s-a căsătorit cu ea. Sunt nenumărate cazurile când partenerii stau împreună câte 7-9 ani şi după aceea se despart. Femeia stă în concubinaj vreo doi-trei ani, iar după aceea i se trezeşte instinctul: vreau copii, vreau linişte. Dar îşi dă seama că bărbatul nu are nevoie de nimic, căci se simte bine şi aşa: nu are nici o datorie, nu este responsabil de nimic. El se va dezvinovăţi, iar femeia va tot trage de el: „Dar când ne căsătorim?”, iar el nu mai are chef să mai spună ceva.

Nu ne rămâne decât să punem punct acestei relaţii?

O femeie îmi povestea despre fiica ei care era în parteneriat civil de vreo opt ani. Bineînţeles că ea aştepta ca bărbatul să o ceară de soţie, deoarece naşterea copilului o amâna tocmai din cauza relaţiei lor instabile. Şi cu toate că îi era dragă şi se simţea confortabil alături de ea, nu socotea de cuviinţă să legalizeze relaţia. Atunci când ea încerca să-l determine să facă paşi serioşi, el nu înţelegea ce vrea de la dânsul, căci şi aşa totul era bine. Ea avea nevoie de certitudine. Ajungea la capătul răbdării.

Imaginaţi-vă câte eforturi depun bărbatul şi femeia pentru a-şi construi relaţia, pentru întemeierea familiei. Iar distrugând această relaţie, ambii ajung la sapă de lemn. Înainte să-şi dorească să devină mamă, şi ea voia libertate şi independenţă. Iar acum, perioada fertilă trece, şi nici sănătatea nu mai este aceeaşi. Bineînţeles că a avut nevoie nu doar de un an ca să treacă peste toate acestea şi să se pregătească pentru căsătorie. Dar în cele din urmă, s-a hotărât şi a plecat. El nu a înţeles nimic, fiind în stare de şoc, şi a spus: „Dacă vrei, hai să ne căsătorim”. Dar ea nu mai avea nevoie de asta, deoarece până acum a fost neglijată şi respinsă. Şi tot ce a putut spune a fost: „La revedere. Îţi mulţumesc pentru tot”. (Psiholog Irina Rahimova)

(Dmitri Semenik, Problemele iubirii: relațiile de dinaintea căsătoriei, Editura Doxologia, Iași, 2019, p. 41-43)

De la același autor

Ultimele din categorie