Căsătoria este cu atât mai vrednică de elogii, întrucât ea potoleşte dorinţa trupească, ştiindu-se că instinctele sexuale sunt foarte puternice. Sfântul Părinte (Sfântul Ioan Gură de Aur) înţelege bine puterea covârşitoare a dorinţelor trupeşti; în tratatul său pedagogic intitulat Despre slava deşartă şi despre creşterea copiilor, el adresează adolescenţilor îndemnul de a se feri de femei, pentru ca nu cumva „să se aprindă în ei văpaia poftei trupeşti” – ceea ce nu înseamnă că dorinţa trupească în sine constituie un păcat, ci doar că ea trebuie canalizată cum se cuvine. Pentru ca tinerii să nu aibă de îndurat ani întregi de lupte împotriva poftelor trupeşti, de Dumnezeu dăruitul grăitor îi povăţuieşte pe părinţi să se îngrijescă de căsătoria copiilor lor (după obiceiul zilelor acelora) cât de curând posibil după ce aceştia trec de vârsta pubertăţii:

„Să nu lăsăm tinerii de capul lor, ci cunoscând noi văpaia cuptorului (poftei), să ne străduim să-i căsătorim potrivit legii lui Dumnezeu înainte de a se tăvăli în desfrânări, ca să-şi păstreze castitatea şi să nu se întineze cu desfrânarea. Căsătoria să le dea îndestulător ajutor ca să-şi poată potoli săltările trupului şi să-i scape de osânda păcatului” (Omilia LIX la Facere, p. 173, Omilia V la I Tesaloniceni, pp. 346-347, unde le aminteşte tinerilor că, prin voinţă şi rugăciune, vor avea întotdeauna puterea de a-şi stăpâni pornirile trupeşti). În aceeaşi ordine de idei, spune Sfântul Ioan Hrisostom, fiii care se dedau unei vieţi desfrânate nu trebuie să-şi condamne părinţii pentru că nu s-au îngrijit să-i căsătorească, ci ei înşişi au datoria să-şi controleze poftele trupeşti.

(David C. Ford, Bărbatul şi femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, traducere din limba engleză de Luminiţa Irina Niculescu, Editura Sophia, Bucureşti, 2004, p. 117)