00:08- Ce părere aveţi despre divorţ?

00:013- Nu am o reţetă specială cu privire la această temă. Dar dacă ţinem seama de toate lucrurile spuse până acum cu privire la relaţiile interumane, atunci tot ce putem face este să ne străduim să abordăm diferitele probleme, pe cât posibil fără a păcătui. Aceasta este o problemă contemporană foarte complexă.

01:21- Atunci când iubeşti un om, e bine să îi spui verbal sau să laşi să se deducă din fapte?

01:31- Nu putem iubi cu adevărat dacă nu suntem smeriţi. Domnul ne-a arătat iubirea Sa pentru noi până la sfârşit, smerindu-Se pe Sine până la moarte. Deci, iubirea adevărată este permanent însoţită de smerenie. Când cineva e mândru este plin de el însuşi. Nu putem pătrunde în el, nu putem pătrunde un gând de-al său pentru că nu există loc pentru numeni şi pentru nimic în el. De aceea, evităm persoanele care se mândresc. Dar o persoană smerită face loc în el însuşi pentru a fi în conlucrare cu celălalt, pentru a fi în acelaşi gând şi voinţă cu celălalt. În această privinţă a excelat Maica Domnului. De aceea, ea a bineplăcut lui Dumnezeu prin această virtute, drept pentru care a ales-o ca să fie Născătoare de Dumnezeu. Noi nu putem iubi cu adevărat, dacă nu am învăţat adevărata smerenie. Pentru că în momentul în care suntem smeriţi, vom urmări mereu locul al II-lea şi îi vom da locul I celui de lângă noi. Cel de pe locul I este Însuşi Domnul, dar în acelaşi timp, semenii noştri cu care vrem şi intrăm în relaţie.

04:20- Cum ne putem rândui viaţa într-un mod bine plăcut, dacă suntem nevoiţi să trăim între oameni care ne invidiază şi sunt suspicioşi? Cum te poţi mântui dacă aproape toţi cei cu care intri în legătura ajung să te urască, chiar dacă urmăresc să nu se vadă acest sentiment?

04:51- Da, într-adevăr este foarte dificil să lucrăm pentru mântuirea noastră atunci când suntem înconjuraţi de astfel de caractere. Dar pentru a fi victorioşi în asemenea cazuri, avem nevoie de o foarte adâncă smerenie, pentru a atrage asupra noastră harul divin şi Dumnezeu Însuşi Îşi va împărţi biruinţa cu noi. Asta atât timp cât vom păstra şi vom respecta un anumit program în viaţa noastră, program propus zilnic de rugăciunile Bisericii. Ne putem împlini acest scop în a ne acorda viaţa noastră cu rugăciunea Bisericii „Învredniceşte-ne Doamne...”, astfel încât Dumnezeu să ne păstreze, să ne ţină fără de păcat în această zi, în această după-amiază, în această noapte, în fiecare zi. Depinde de măsura credinţei noastre.

06:55- Atâta vreme cât nu păcătuim nu trebuie să ne fie frică de cei care pot ucide trupul, dar nu pot face nici un rău sufletului, aşa cum spune Dumnul. Fiecare trebuie să găsească o cale conformă cu măsura credinţei sale. Întotdeauna încercaţi să evitaţi păcatul.

07:40- De obicei, iubirea este asimilată sentimentelor şi este trăită la nivel psihologic. Care este, oare, adevăratul conţinut al iubirii?

07:54- Există trei nivele de viaţă: există nivelul trupesc, nivelul psihologic şi nivelul spiritual, duhovnicesc. Şi dacă iubirea noastră este binecuvântată de către Biserică, ar trebui trăită mai întâi la nivel duhovnicesc. Şi bineînţeles că şi celelalte nivele îşi au locul lor. De aceea, aici vreau să adaug mai multe lucruri.

08:54- De exemplu, atunci când doi tineri îşi încep o relaţie, dacă ei mai întâi învaţă să se iubească spiritual şi dacă se pregătesc prin rugăciune şi puritate să se apropie astfel de Taina Sfintei Cununii, această binecuvântare va fi capitală, prin care ei îşi vor construi întreaga viaţă de mai tâtziu. Trebuie să înceapă să înveţe să se iubească unul pe altul în primul rând spiritual, duhovnicesc, deoarece atunci când vor îmbătrâni, nivelul trupesc se termină. De aceea nu trebuie să reducă viaţa doar la nivelul trupesc.

10:20- În Anglia foarte multe cupluri îşi încep relaţia printr-o spovedanie generală şi merg împreună prin rugăciune către căsătorie, cu rugăciune, puritate şi curăţie. Iar rezultatele, din câte văd la spovedanie, sunt extraordinare, de nemaiîntâlnit. De exemplu a venit la mine o fată, dintre persoanele care practică acest stil de viaţă şi mi-a spus: „În timpul Sfintei Taine a Cununiei, în Biserică, nu puteam simţi pământul sub picioare”. Ambii, şi ea şi soţul ei, au primit un asemenea har încât era de nedescris. Acelaşi har pe care de obicei îl experimentează preotul în momentul primirii Tainei Preoţiei, iar călugării în momentul tunderii în monahism, acelaşi har se dăruieşte şi în Taina Cununiei. Şi este o ruşine să ratezi o astfel de comoară.

12:54- Mai cunosc un caz când un tată a dus la biserică două mirese, două fiice, deoarece cele două fiice ale sale se căsătoreau în acelaşi timp. Toată adunarea prezentă avea pe obraji lacrimi de bucurie şi veselie, nu de tristeţe. Nu cred că acest lucru s-a întâmplat din motive psihologice. Cred că acei oameni au simţit faptul că acele mirese erau la fel de pure şi curate ca şi hainele pe care le purtau cei care au intrat în biserică împreună cu ele. Sunt multe asemenea exemple.

(Transcriere şi prelucrare: diac. Marian Pătraşcu)