Te plângi că te chinuieşte o lene pe care nu poţi s-o dezrădăcinezi cu nici un chip. Ispita aceasta îi atacă pe cei care îşi asumă lupta duhovnicească. Pentru a scăpa de lene, Părinţii ne recomandă să cultivăm în noi amintirea morţii şi a Judecăţii – cu cele două părţi ale sale: iadul veşnic şi fericirea veşnică. Părinţii spun că atunci când amintirea morţii se îmbină cu o adâncă smerenie, ea atrage asupra noastră atât de mult har sfânt, încât ne eliberăm definitiv de lene.

Dintr-o dată, în chip neprevăzut, Domnul iubitor de oameni a dezlegat încurcăturile complicate ale ispitelor negre care te înconjurau. În acelaşi timp, ţi-a dăruit atâta putere, încât acum primeşti cu recunoştinţă toate încercările, nu numai pe cele din prezent, dar şi pe cele care ar putea să ţi se întâmple în viitor. Aşa este inima omului care, cu ajutorul lui Dumnezeu, a murit pentru momelile atrăgătoare ale lumii acesteia, care s-a eliberat de orice ambiţii zadarnice, de orice desfătare a simţurilor şi de interesul pentru aur şi argint.

(Sfântul Macarie de la Optina, Poveţe duhovniceşti, Editura Egumeniţa, pp. 104-105)