În prezența copiilor, în nici un caz părinții nu trebuie să se critice unul pe celălalt ori să se înjosească; în cele din urmă se va ajunge ca autoritatea ambilor părinți să nu mai existe. În general, părinții ar trebui să fie foarte atenți în convorbirile cu copiii.

Unii cred că cei mici nu înțeleg chiar totul. Copilul însă, chiar dacă nu înțelege cu mintea, dintr-un instinct lăuntric cuprinde acea convorbire, ceea ce îi oferă un impuls gândurilor sale rele. În acest chip se poate vătăma sufletul copilului ori se naște din partea lui o serie de întrebări la care cu greu se poate răspunde. Este mai bine să nu se discute anumite teme cu copiii, să evităm să râdem de cineva de față cu ei, să nu ne arătăm nerespectuoși către acel lucru care pentru copil este sfânt. De pildă, să nu-i criticăm pe profesori, pe preoți etc.

„Iar cine va sminti pe unul dint-aceștia mici care cred în Mine” – a spus Hristos – „mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării” (Matei 18, 6).

(Când și cum începem să-i vorbim copilului despre Dumnezeu, Editura de suflet, p. 37-38)