Ceea ce face însă diferenţa între o relaţie sănătoasă şi una patologică, „toxică“, este modul în care partenerii încearcă să îşi acopere, să îşi îndeplinească nevoia de apreciere, valorizare, iubire, ataşament. Ţinem sau nu cont de nevoile partenerului? Îi respectăm opiniile, libertăţile, demnitatea? Răspundem la rândul nostru nevoilor sale afective? Sau, dimpotrivă, suntem interesaţi de a ne atinge, cu orice preţ, nevoile…, iar, din păcate, de multe ori, preţul, destul de mare, constă în şubrezirea, diminuarea stimei de sine, echilibrului psihologic, respectului de sine şi chiar al sănătăţii partenerului… aspecte care, odată afectate, necesită mult timp pentru redresare.

De multe ori acest partener nu este conştient de răul pe care îl face

Dacă eşti într-o relaţie în care partenerul/partenera ţine cu orice preţ, în toate situaţiile, să aibă dreptate, să aibă ultimul cuvânt, chiar în situaţii aparent minore…, dacă simţi că fiecare discuţie în contradictoriu se transformă într-o luptă…, dacă eşti tentată să renunţi în mod constant la opiniile, preocupările, valorile tale, să pretinzi în mod artificial că simţi altceva decât ceea ce simţi în realitate, doar pentru a obţine aprobarea de moment a partenerului şi o aparentă acalmie în relaţie… înseamnă că în cuplul vostru controlul este pe punctul de a te sufoca, atât pe tine, cât şi relaţia voastră.

Partenerul dominator recurge la modalităţi excesive de control, pe care le pune uneori în slujba unor scopuri aparent bine intenţionate, precum respectul, înţelegerea, ascultarea şi chiar iubirea. De multe ori, acest partener nu este conştient de răul pe care îl face prin impunerea excesivă a punctului de vedere, încercările repetate de a-i redefini şi transforma sentimentele şi opiniile, explicându-i ce e normal să spună, să simtă, să gândească. Dintre modalităţile de control mai fac parte încercarea de a reduce contactele sociale ale partenerului, de a-i restricţiona relaţiile de prietenie anterioare, relaţiile cu rudele, adresarea constantă de remarci depreciative, crizele de gelozie şi de furie, condiţionarea afecţiunii de anumite acţiuni concrete – dacă nu faci asta, nu renunţi la asta, înseamnă că nu mă iubeşti.

Asumaţi-vă responsabilitatea propriei vindecări

Odată implicată într-o relaţie cu un partener dominator, sunt parcurse anumite etape care transformă persoana încrezătoare şi plină de viaţă într-o persoană lipsită de vlagă, temătoare, care pune la îndoială din ce în ce mai mult valoarea sa, precum şi veridicitatea opiniilor şi sentimentelor personale.

Imaginaţi-vă că sunteţi de puţin timp căsătorit/căsătorită cu persoana pe care o iubiţi şi alături de care doriţi să vă petreceţi tot restul vieţii. Pe lângă sentimentele puternice de afecţiune pe care le trăiţi, aveţi încredere că partenerul/partenera vă doreşte binele şi vă poate asigura relaţia echilibrată şi suportul afectiv pe care vi le doriţi.

Ulterior, constataţi că persoana iubită pune mai mult preţ pe propriile idei şi puncte de vedere, pe care le urmăreşte până „în pânzele albe“, decât pe sentimentele voastre, pe bunăstarea voastră psihică. Poate fi greu de acceptat faptul că sunteţi implicat/-ă într-o relaţie cu un partener dominator, motiv pentru care vi se pare mai uşor să cosmetizaţi realitatea în proprii ochi, găsind scuze precum „poate era nervos, poate am exagerat eu, până la urmă nu e aşa de importantă părerea mea, ar trebui să fiu fericit/-ă, nu am nici un drept să mă simt furios/furioasă“. Puteţi trăi o vreme cu impresia că, dacă faceţi mai multe eforturi, dacă cedaţi de mai multe ori în discuţii şi conflicte, dacă vă modelaţi mai mult după preferinţele partenerului, relaţia va deveni mai calmă, mai armonioasă şi veţi primi iubirea pe care o aşteptaţi. Aceasta se dovedeşte însă o soluţie temporară, care, în loc să o rezolve problema, o accentuează. Treptat, stima voastră de sine, încrederea în capacitatea şi valoarea personală scad din ce în ce mai mult, energia vitală vă părăseşte, durerile de cap, stomac, spate, etc., stările de oboseală cronică se instalează, acestea reprezentând somatizări ale sentimentelor de mânie sau tristeţe reprimate, neexprimate. Oscilaţi între stări de furie puternică şi vinovăţie, resimţită în momentele în care aparent lucrurile merg mai bine.

Este momentul să vă opriţi, să încetaţi să vă mai adaptaţi acestei situaţii, încercând să vă transformaţi în persoana care nu sunteţi. Găsiţi curajul şi calmul de a spune partenerului că pentru dvs. situaţia a devenit de netolerat şi că aşteptaţi schimbări radicale de atitudine din partea sa. În acelaşi timp, decideţi să aveţi grijă de dvs., de nevoile dvs. şi asumaţi-vă responsabilitatea propriei vindecări, reechilibrări. Este foarte probabil ca în acest proces de vindecare să aveţi nevoie de consiliere profesionistă, de un grup de suport şi de sfatul duhovnicului.