Vezi, iarăşi, un plugar care adună cu bucurie roadele ostenelii sale.

Gândeşte-te cu ce bucurie se vor desfăta de roadele trudei lor aceia care acum se ostenesc întru nevoinţa credinţei şi a răbdării.

„Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. Mergând, mergeau şi plângeau aruncând seminţele lor, dar venind, vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor” (Psalmul 125, 5-6).

Văzând aceasta, să nu slăbeşti întru nevoinţa cea pentru cucernicie.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 77)