În 1884 este prezent între bolnavii de holeră din Egipt, unde izolează agentul microbian Vibrio cholerae. Părăseşte de urgenţă Egiptul, fiind chemat în India. La 11 decembrie 1884, la a 40-a aniversare a zilei sale de naştere, ajunge la Calcutta, unde se declanşase o mare epidemie de holeră. Condiţiile mizere din suburbiile acestei metropole, cu ape puternic infectate, le consideră principalele cauze ale declanşării molimei ce decima populaţia săracă.

O situaţie pauperă şi mai gravă o întâlneşte în Cătuşele strâmtorii, o regiune mlăştinoasă din ţinutul Sunderland al Indiei, considerat leagănul holerei. Găseşte în cartierele săracilor ape potabile încărcate cu vibrioni şi mizerie greu de descris. Prin cercetări efectuate la faţa locului reuşeşte să descopere bacilii cauzatori ai holerei şi condiţiile care favorizează agresivitatea lor.

Reîntors la Berlin i se face o primire entuziastă şi este numit profesor de igienă şi bacteriologie la Universitatea din Berlin. Împreună cu colaboratorii săi, Löffler, Gaffky şi Behring, iniţiază studiile asupra cauzelor tuturor bolilor contagioase, inclusiv difteria, pesta porcină, erizipelul, tifosul, tetanosul.

Descoperirea primului medicament contra tuberculozei, numit tuberculina, îi aduce imense onoruri, decoraţii, ordine şi medalii, titlul de Doctor Honoris Causa al unor universităţi europene şi titlul de cetăţean de onoare al oraşelor Clausthal, Wollstein şi Berlin, fiind citat în bacteriologia mondială alături de Louis Pasteur şi Ilia Mencinikov. Este felicitat de Institutul Pasteur din Paris, iar ţarul Rusiei îi trimite ordinul „Stanislav”.

După despărţirea de soţia sa, Emmy, o persoană total indiferentă la frământările soţului ei, savantul Koch se căsătoreşte, în anul 1893, cu tânăra pictoriţă Hedwig Freiberg, de numai 18 ani. Tânăra soţie îi insuflă puteri noi de creaţie, participând la toate cercetările şi expediţiile ştiinţifice făcute în Africa de Sud pentru eradicarea pestei bovine, în India şi Tanganica – Africa de est, pentru a combate ciuma bubonică, în Jawa şi Noua Guinee, pentru a combate malaria transmisă de ţânţari, în Rhodezia, pentru a eradica epidemia de pestă bovină şi în Gambia pentru a combate boala somnului, produsă de protozoarul Trypanosoma gambiene. Ultimele călătorii au fost făcute în Japonia, fiind invitat de fostul său student Kitasato, ajuns director al Institutului de Bacteriologie din Tokio, şi, în sfârşit, la Washington, în S.U.A.

O ultimă deplasare o face la Stockholm, în decembrie 1905, fiind invitat să i se acorde Premiul Nobel pentru Medicină şi Fiziologie.

Ajuns la capătul unei lungi activităţi creatoare, constată că visele sale din tinereţe s-au împlinit în mare parte, dar printr-o muncă aspră, tenace, riscantă, plină de sacrificii în lupta dusă cu marea armată a bacteriilor care au decimat milioane de vieţi omeneşti. Suferind de o boală cardiacă gravă, savantul moare la 27 mai 1910, în urma unui atac de cord.

Asta a fost viaţa unui militant pentru sănătatea omenirii, un om care nu a cunosut niciodată odihna, un om cumpătat, modest, simplu şi puţin pretenţios. În toată activitatea s-a remarcat printr-o minte ascuţită şi inventivă, spirit impresionant de sacrificiu, petrecând ore şi zile întregi în mediile foarte contaminate din Africa de Sud, Egipt, India şi Africa Centrală. Tot timpul a impresionat printr-o muncă perseverentă şi exigentă, atent sistematizată, depusă zi de zi, cu exigenţa unui îndrăgostit de ştiinţă. Aşa a rămas toată viaţa, cu toate onorurile cu care l-au copleşit regii şi prinţii, asociaţiile ştiinţifice şi concetăţenii.

Luptând cu pasiune şi competenţă împotriva greutăţilor inerente ale oricărui început, cu lipsa aparaturii adecvate şi cu invidia unor personalităţi consacrate în teorii fixiste, modestul medic rural din Wollstein a devenit unul dintre cei mai veneraţi savanţi, mult apreciat în lumea întreagă.

Prin expediţiile făcute pe diferite meridiane ale globului, Robert Koch şi-a legat numele nu numai de identificarea bacilului tuberculozei, ci şi a germenilor cauzali ai holerei, ciumei, bolii somnului şi altor boli tropicale, toate fiind considerate deosebit de grave la acea epocă, secerând milioane de vieţi omeneşti. Fără a vorbi de îngrozitoarele molime ucigătoare de ciumă şi holeră, se poate sublinia că tuberculoza făcea mari ravagii în marile aşezări omeneşti din Prusia şi mai ales din Anglia (cu 1.000 de victime la 100.000 de locuitori), peste tot primii seceraţi de boală fiind tinerii.

Ulterior, ştiinţa medicală, în continuu progres, a adus noi contribuţii la opera începută de tânărul Koch şi a înarmat omenirea cu noi cunoştinţe şi metodice eficiente de luptă cu microbii.

Asistentul lui Koch, Behring, descoperă vaccinul contra tuberculozei bovine, numit bovovaccin, şi dovedeşte că un consum de lapte infectat de bacilii tuberculozei ar putea ameninţa viaţa oamenilor, mai ales a sugarilor.

La 10 ani după moartea maestrului, savanţii francezi Calmette şi Guerin au preluat o tulpină de bacili Koch de tip bovin şi au reuşit să creeze vaccinul B.C.C. (bacilul Calmette-Guerin), dovedit foarte eficient până în zilele noastre, ca armă de bază în lupta pentru reducerea flagelului tuberculos.

În anul 1945, Wachsmann a extras din ciuperca Streptomyces un antibiotic – streptomicina, care blochează capacitatea de înmulţire a bacilului Koch. Ulterior au fost sintetizate două preparate: para-aminosalicilat de sodiu (PAS) şi hidrazida acidului izonicotinic (HIN) care opresc dezvoltarea bacilului şi au efecte puternic bactericide.

Treptat, mortalitatea prin tuberculoză a scăzut de 5-6 ori, iar formele grave care secerau tineretul sunt din ce în ce mai rare. Cu toate acestea, în medicină mai există încă probleme care aşteaptă încă să fie rezolvate. În lume mai există peste 25 milioane de bolnavi contagioşi de TBC, dintre care 8 milioane trăiesc în India.

(Viață sănătoasă și tinerețe prelungită prin medicină naturistă, vol. 1)

*Materialele de pe acest site au caracter informativ. Înainte de a începe orice fel de tratament naturist trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră, înainte de a începe o cură sau un tratament naturist.