În rugăciune, însemnătate are nu durata în timp, ci intensitatea. Să vă rugați fie și numai cinci minute, dar să vă dăruiți lui Dumnezeu cu iubire și dor fierbinte. Unul se poate ruga o noapte întreagă, iar altul numai cinci munute, și această rugăciune de cinci minute să fie mai înaltă. De bună seamă, aceasta este o taină, dar așa este. Ascultați-mă, copiii mei, să vă dau un exemplu.

Un monah călătorea prin pustie și a întâlnit un alt monah. S-au salutat.

- De unde vii? îi zice

- Din satul cutare.

- Cum petreceți acolo?

- E o secetă cumplită. Suntem necăjiți.

- Ei, și ce-ați făcut? V-ați rugat?

- Da.

- A plouat?

- N-a plouat.

- Se pare că nu v-ați rugat cum trebuie. Să facem și aici o rugăciune către Dumnezeu, să ne ajute.

Și, așa cum erau acolo, au început să se roage. Îndată a venit un norișor care s-a mărit, s-a întunecat, a coborât și, iată! A slobozit multă ploaie. Ce se făcuse?  Rugăciune adevărată. Puțină rugăciune s-a făcut, și a plouat. Însemnătatea intensității...

(Ne vorbește  părintele Porfirie -  Viața și cuvintele,  Editura Egumenița, pp. 218-219)