Primul mijloc care contribuie cel mai mult la unirea duhovnicească prin iubire a vieţuitorilor într-o mănăstire este rugăciunea, participarea tuturor vieţuitorilor la slujbe şi la Sfânta Liturghie zilnică. În mănăstirea unde toţi călugării participă zilnic la Sfânta Liturghie şi la cele şapte Laude, acolo este pacea Duhului Sfânt şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Iar unde se neglijează slujbele şi mai ales Sfânta Liturghie, acolo sunt multe ispite şi lipseşte dragostea şi unirea dintre fraţi, pentru că lipseşte rugăciunea comună. Rugăciunea în comun adună, întăreşte, coboară harul lui Dumnezeu peste monahi, iar rugăciunea puţină, din fugă, amestecată cu griji sau făcută individual nu are putere să unească, să alunge ispitele.

Al doilea mijloc de întărire şi unire duhovnicească într-o mănăstire este deasa Spovedanie şi Împărtăşanie. Călugării trebuie să se spovedească mult mai des ca mirenii. De aceea au venit la mănăstire. Altfel, nu se pot dezrădăcina patimile şi gândurile rele. La fel, călugării trebuie să se împărtăşească mai des decât mirenii, la trei-patru săptămâni, iar cei bătrâni şi schivnicii - săptămânal sau când hotărăşte duhovnicul.

Cum pot monahii să laude mai mult pe Dumnezeu?

Prin cât mai multă rugăciune, la chilie, la ascultare, la biserică. Începem cu cantitatea şi terminăm cu calitatea. Apoi, Îl lăudăm pe Dumnezeu prin viaţa noastră exemplară. Că, dacă Îl rugăm numai cu gura, iar cu inima şi cu viaţa nu, atunci nu suntem călugări, ci numai purtători de haine negre.

Sursa: ziarullumina.ro