Rugăciunea este arma cea mai de căpătâi și de trebuință. Învață să te rogi și vei birui toate puterile răului ce-ți dau năvală. Rugăciunea e o aripă, credința e cealaltă, iar amândouă ne poartă la Cer. Dar nimeni nu poate zbura doar cu o aripă: rugăciunea fără credință e la fel de zadarnică precum credința fără rugăciune. Dacă credința ți-e tare puțină, poți să strigi cu folos: Doamne, dă-mi credință!

Acela ce vrea aer curat și soare deschide fereastra. Ar fi o nebunie să stai în spatele draperiilor trase și să spui: nu e lumină, nu e aer de respirat! Lasă să viețuiască în tine această imagine cu privire la efectul rugăciunii. Puterea sau harul lui Dumnezeu este pretutindeni și în tot locul la îndemâna tuturor, dar nu poți lua din ele fără să dorești și să lucrezi pentru aceasta.

(Tito Colliander, Calea Asceților, tradusă de părintele Dan Bădulescu, Editura Scara, București, 2002, p. 43)