Rugăciunea aceasta sabie duhovnicească este pentru înjunghierea vrăjmaşului, de Dumnezeu nouă dăruită, şi neiscusit lucrând-o pe ea, spaimă este, şi să nu-i fie pentru sine însuşi înjunghiere. Rugăciunea aceasta încă, zic, nu este numai a minţii, adică nu este săvârşită numai cu mintea şi cu gura, căci aceasta fiecărui creştin ce vrea să se mântuiască se cuvine [a o face], ci prin iscusinţa minţii în inimă lucrată, cu numele lui Dumnezeu, străpungere este a vrăjmaşului nevăzut. Rugăciunea aceasta este mai mult o lucrare de inimă, numai între călugări, mai ales încă din părţile Egiptului ca soarele strălucind, la fel şi în părţile Ierusalimului şi în Muntele Sinai, şi în Nitria, şi în Palestina şi în multe alte locuri, unde încă s-a lucrat şi a strălucit între călugări, ci şi acolo lucrarea acestei rugăciuni ca o mare taină şi nemărturisită păstrându-se, Unuia Dumnezeu şi lucrătorului de dânsa cunoscute numai, poporului mirean însă lucrarea acestei rugăciuni nicidecum nu i-a fost cunoscută. Iară acum, prin tipărirea cărţilor Sfinţilor Părinţi, nu numai călugărilor, ci şi întregului popor creştin întru vedere va ajunge.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 73)