Mulţi dintre credincioşii noştri cred că religiozitatea în viaţa de familie trebuie să se manifeste în mod particular. Să ştiţi însă de la mine că nu există nimic particular (doar al meu sau doar al tău) în viața de familie. În viața de familie totul trebuie să fie de obşte, deci şi rugăciunea trebuie să fie de obşte, nu una de însingurat, pentru că, dacă te însingurezi în rugăciune, te însingurezi şi în alte lucruri.

N-ai de ce s-o faci. Desigur că există şi situaţii în care nu poţi să fii cu familia la rugăciune, dar trebuie programate şi momentele acestea în familie.

(Arhimandrit Teofil Părăian, Iubirea de aproapele – ajutor pentru bucuria vieții, Editura Doxologia, Iași, 2014, pp. 56-57)