Domnul a zis: „Orice veți cere de la Tatăl în numele Meu, vă va da vouă” (Ioan 15, 16) – iar noi nu credem. Noi nu credem nici în rugăciunea noastră, nici că Dumnezeu ne va auzi – nu credem în nimc. Iată de ce totul ne e deșert, iată de ce rugăciunea noastră parcă nici nu s-ar împlini – ea nu numai că nu poate să mute munții din loc, ci îndeobște nu poate să izbutească nimic... Rugăciunea înaintea lui Dumnezeu este o taină, și în ea nu este nicio silnicie, ci numai rugă: „Doamne, ajută, vindecă, mântuiește!”.

Dacă am face așa, am avea mari reușite. Iar noi tot nădăjduim în discuții, nădăjduim că o să ne descurcăm cumva singuri, păstrăm nu știu ce pentru nu știu ce zile negre. Pe cel care așteaptă zile negre, acestea îl vor ajunge negreșit. Fără Dumnezeu oricum n-o să izbândești nimic; de aceea Domnul și zice: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, și toate celelalte se vor adăuga vouă” (Luca 12, 31). (Protoiereul Dimitrie Smirnov)

(Cum să biruim iubirea de arginți, Editura Sophia, București, 2013, p. 44)