Îmi pare rău că boala dumneavoastră se tot prelungeşte şi pe deasupra îşi întinde stăpânirea; să vă dea Domnul izbăvire de această boală. Chiar dacă Domnul, Cel ce trimite bolile, are întotdeauna în vedere binele nostru, noi totuşi nu fără încuviinţarea lui Dumnezeu ne rugăm pentru izbăvirea de ele; aceasta nu în­seamnă că ne lepădăm de binele pe care ni-l făgăduieşte calea bolii, căci poate Domnul aşteaptă de la noi când suntem bolnavi tocmai să ne rugăm Lui cu mai multă râvnă. Atunci rugăciunea noastră se potriveşte cu planul lui Dumnezeu.

A vă ruga pentru însănătoşire nu este un păcat. Trebuie să adăugaţi însă „dacă este voia Ta, Doamne!". Deplina supu­nere faţă de Domnul, cu primirea supu­să a bolii trimise ca pe un lucru bun de la Domnul Cel bun, dă pace sufletului şi îl pleacă spre milostivire pe Domnul... Şi El fie că însănătoşeşte, fie că umple de mângâiere, în ciuda strâmto­rării pricinuite de boală.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, traducere din lb. rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu, ed. a 2-a, Editura Sophia, București, 2007, pp. 43-44)