Rugul aprins – o minunată preînchipuire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Rugul acesta care ardea în flăcări mari, fără a se mistui, era o minunată preînchipuire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, care a purtat în pântecele ei pe Hristos-Dumnezeu-Omul, care-i foc mistuitor, fără a se arde sau mistui.
Într-o zi, Moise păştea oile socrului său Iotor, pe lângă muntele Horeb. Acolo i s-a arătat lui îngerul Domnului, într-o mare pară de foc, ieşind dintr-un rug care ardea şi nu se mistuia. Moise se apropie îndată să vadă mai de-aproape minunea aceea.
Atunci, Domnul a strigat pe Moise din mijlocul rugului care ardea, dar nu se mistuia: „Moise, Moise! Nu te apropia. Dezleagă-ţi încălţămintele de la picioarele tale, că locul pe care stai este sfânt. Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Avraam... al lui Isaac... şi al lui Iacob ...Moise şi-a acoperit faţa, ferindu-se a privi înainte drept la Dumnezeu...” (leşirea 3, 4).
Rugul acesta care ardea în flăcări mari, fără a se mistui, era o minunată preînchipuire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, care a purtat în pântecele ei pe Hristos- Dumnezeu-Omul, care-i foc mistuitor, fără a se arde sau mistui.
Aceasta ne-o adevereşte şi Sfânta Biserică Ortodoxă, zicând: „Trecut-a umbra legii vechi şi darul a venit. Precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioara a născut şi Fecioară a rămas, în locul stâlpului de foc, a răsărit Soarele Dreptăţii; în locul lui Moise, Hristos, mântuirea Sufletelor noastre” (Penticostar 83).
(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Minunile Maicii Domnului, Editura Agapis, 2001, p. 11)
Părintele Paisie Aghioritul și evlavia față de Sfânta Varvara
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro