S-a strămutat la cele veşnice şi Părintele Mihai M. Popa (1951 – 2020)

Am săvârşit slujba de înmormântare a Părintelui Mihai Popa, părintele vostru duhovnicesc, care s-a strămutat la cele veşnice luni, 20 ianuarie, în ziua pomenirii Sfântului Eftimie cel Mare, la doar 69 de ani.

Părintele Mihai Popa s-a născut în ziua Sfintei Cuv. Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare, la 19 iulie 1951, în localitatea Băceşti din jud. Vaslui, ca cel de-al treilea copil din cei cinci ai familiei Elena şi Mihai Popa, fiind botezat în biserica satului de Părintele Nicolae Pâslaru.

Şcoala primară şi gimnazială le-a urmat în localitatea natală, iar după absolvirea clasei a VIII-a, îndrumat fiind de Părintele Nicolae Pâslaru, parohul, duhovnicul şi mentorul său, în 1966 s-a înscris la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamţ, ale cărui cursuri le-a finalizat în anul 1971.

În acelaşi an, întreaga lui familie a părăsit localitatea de baştină, stabilindu-se în zona Târgu-Neamţ, la Humuleşti, creând astfel posibilitatea mezinului Viorel să urmeze cursurile aceleiaşi şcoli teologice nemţene.

După examenul de maturitate, în anul 1971, tânărul seminarist s-a înscris la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti, pe care îl va absolvi în anul 1975, susţinând lucrarea intitulată: Contribuţia lui Filotei Moroşanu şi Victor Ojog la promovarea muzicii psaltice în spaţiul românesc, lucrare alcătuită la Catedra de Muzică bisericească, sub îndrumarea prof. univ. dr. Nicolae Lungu.

După terminarea studiilor universitare, nu va accepta postul de cântăreţ bisericesc care i s-a oferit în Australia, ci se va căsători cu domnişoara Tania Sângeap din oraşul Târgu Neamţ, primind Taina Sfintei Cununii la 31 august 1975 în Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, avându-i ca naşi de cununie pe distinsa familie prof. Virginia şi ing. Dumitru Teodosiade.

Un an mai târziu, la 16 iulie 1976, în ziua Sfântului Sfinţit Mucenic Antinoghen şi a Sfintei Muceniţe Iulia, li s-a născut Mihai Sebastian, singurul lor copil, astăzi un iscusit pilot de aviaţie, cu rezidenţa în Spania.

Două luni mai târziu, la praznicul Sfântului M. Mc. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, cu prilejul sfinţirii bisericii din Parohia Humuleştii-Noi, tânărul licenţiat în teologie a fost hirotonit diacon de vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Emerit Adrian Hriţcu, al românilor ortodocşi de la Paris, pe atunci Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Iar la sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Înaltpreasfinţia Sa l-a hirotonit preot la Mănăstirea Agapia, pe seama bisericii Mănăstirii Războieni, unde primise şi ascultarea de ghid al monumentului, ocupându-se, totodată, spiritual şi de credincioşii din parohiile Marginea şi Valea Albă.

Fiind un foarte bun protopsalt, cu aptitudini dirijorale dobândite atât în timpul cursurilor seminariale, cât şi în timpul celor universitare, la scurt timp de la numirea sa în acea parohie a organizat un cor de tineri, foarte apreciat în zonă. Astfel, cântarea frumoasă de la strană conjugată cu tactul pastoral-misionar al părintelui atrăgea la slujbele bisericii nu doar pe credincioşii sfinţiei sale, ci şi pe cei de rit vechi, încât mulţi dintre aceia au aderat la stilul nou.

Astfel de coruri a mai organizat sfinţia sa şi la parohiile Piatra Şoimului I şi II din Protopopiatul Roznov.

Însă, după aproape un deceniu de slujire a credincioşilor arondaţi la Mănăstirea „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” – Războieni, în 1985, Părintele Mihai Popa a fost transferat, ca preot coslujitor, la parohia Piatra Şoimului-Roznov, unde a slujit până în anul 2000, când Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, l-a numit preot paroh al nou înfiinţatei parohii Piatra Şoimului II. Aici a reuşit să construiască o frumoasă biserică cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” – sub streaşina căreia îşi va dormi somnul de veci până la obşteasca înviere – sfinţită de Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în ziua Sfântului Iacob al lui Alfeu, la 9 octombrie 2016, când părintelui i s-a conferit rangul de iconom stavrofor, cea mai înaltă distincţie bisericească.

Părintele Mihai Popa a fost un om prietenos, devotat, energic şi jovial; a fost un preot cu calităţi şi aptitudini vocale remarcabile; un duhovnic bun care cu sfatul său înţelept şi cu zâmbetul său de neînlocuit mângâia şi risipea orice necaz şi orice disperare, spunea col. Constantin Gheorghiţoi, Şeful Statului Major în rezervă al Grupului de Pompieri din jud. Neamţ. Acestor cuvinte li se alătură şi cele ale domnului Neculai Nicorescu, Primarul Comunei Piatra Şoimului, cel care a susţinut lucrările de construire a noului ansamblu parohial încă de la începerea acestora, şi care a conchis, spunând: „Părintele Mihai Popa a fost şi va rămâne pentru întreaga comunitate un exemplu de devotament, evlavie şi credinţă”.

Colectivul de cadre didactice al şcolii din localitate a avut, de asemenea, cuvinte de apreciere, spunând: „Părintele Mihai Popa a fost un adevărat păstor de suflete, care a fost prezent la toate bucuriile şi necazurile enoriaşilor săi; un om drept, blând şi evlavios, cu mare bunătate şi credinţă în Dumnezeu. (...) Sfinţia sa s-a aplecat cu multă dragoste şi asupra tinerilor, cărora le-a vegheat devenirea, fiindu-le un îndrumător permanent; prin slujirea şi lucrarea sa, părintele va rămâne în sufletul şi memoria credincioşilor ca un preot care a răspândit credinţa în Iisus Hristos şi care şi-a împlinit responsabil menirea de slujitor al lui Dumnezeu, găsind, totodată, pentru fiecare în parte un cuvânt de mângâiere, un sprijin şi un loc în rugăciunile sale”.

Aşadar, după o muncă jertfelnică depusă în cei 45 ani de slujire preoţească la zidirea sufletească a credincioşilor pe care i-a păstorit şi de aproape două decenii de muncă asiduă la construirea ansamblului parohial, sfinţia sa, acumulând boli şi suferinţe fizice ireversibile (probleme cardiace severe, insuficienţă renală, insuficienţă respiratorie), părăseşte arena acestei lumi în dragostea infinită a soţiei sale Tatiana şi a fiului lor Mihai Sebastian, a fraţilor săi Gheorghe, Constantin şi Viorel, preotul, şi a surorii sale Iulia, a rudelor sale de aproape şi de departe, a colegilor de la seminar şi facultate, a credincioşilor şi credincioaselor pe care i-a păstorit de-a lungul timpului şi cu care a realizat frumoase lucrări în parohia sfinţiei sale, luni, 20 ianuarie 2020, pentru a-şi continua viaţa în orizontul iubirii nesfârşite a lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, sub ale căror aripi ocrotitoare şi-a consumat întreaga lui existenţă.

Să-L rugăm pe Dumnezeu în aceste momente de vremelnică despărţire: „Să fie mângâiere celor ce-l plâng şi să lumineze întunericul mâhnirii lor cu lumina Lui cea înţelegătoare, iar pe părintele să-l aşeze în corturile drepţilor şi să-l învredniciască de strălucirea Lui cea dumnezeiască”.

Veşnică să-i fie pomenirea din neam în neam!

Citește alte articole despre: înmormântare

De la același autor

Ultimele din categorie