Dragostea dumnezeiască se împarte în două trepte, și anume: O dragoste care se câștigă prin toate faptele bune, mai ales prin rugăciunea curată a inimii, iar a doua este dragostea ca energie divină necreată, ca dar de sus.

O mică scânteie din dragostea lui Dumnezeu îl face pe om să călătorească în lumea aceasta foarte ușor și să dobândească toate virtuțile. După ce a câștigat dragostea lui Dumnezeu, nu știe ce-i osteneala și nu știe ce-i acela necaz. Toate le rabdă, toate le suferă, la toate are nădejde, toate le crede foarte ușor.

Dar până câștigă dragostea, se luptă cu frica lui Dumnezeu. Dragostea să fie temelia, centrul și coroana vieții și mântuirii noastre.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 124)