Mântuitorului Hristos îi urmăm dacă păzim poruncile Lui şi Îl iubim, fiindcă El însuşi ne face cunoscut aceasta zicând: Dacă M-aţi iubi, aţi păzi poruncile Mele. Sfântul Apostol Pavel zice: Căci nu cei ce aud cele ale legii sunt drepţi înaintea Domnului, ci cei ce fac cele ale legii se vor îndrepta. La fel şi ruda Domnului, Iacov, ne îndeamnă zicând: Făceți-vă dar împlinitori ai cuvântului şi nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă. Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale; s-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era. Cine s-a uitat însă de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa. Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ține limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică. Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatălui aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii.

(Sfântul Nectarie de Eghina, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, p. 43)