Rugăciunea adevărată adună mintea în inimă şi odată ce mintea se uneşte cu inima, ea stăpâneşte întreaga fire a omului şi îi întoarce întreaga fiinţă către Dumnezeu. Atunci omul împlineşte cum se cuvine prima poruncă – să-L iubească pe Dumnezeu cu toată inima sa, cu tot cugetul său, cu toată fiinţa sa (cf. Matei 22, 37).

Când Îl iubeşti astfel, vei primi Duhul Său. Vei primi înlărgirea Duhului Său şi vei îmbrăţişa întreaga lume prin mijlocirea ta, împlinind astfel cea de-a doua poruncă, să îl iubeşti pe aproapele ca pe tine însuţi (cf. Leviticul 19, 18, Matei 22, 39), pentru că aproapele devine cuprinsul inimii tale.

(Arhimandritul Zaharia Zaharou, Lărgiţi şi voi inimile voastre!, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, p. 259)