Astăzi avem puţină pace, dar ştii câte au tras cei de demult pentru a ne bucura de ea? Câţi nu s-au jertfit?! Astăzi n-am fi avut nimic dacă nu s-ar fi jertfit aceia. Şi fac o comparaţie: cum au putut atunci să păstreze credinţa, deși li se primejduia viaţa, şi cum astăzi, fără nici o silire, pe toate le nivelează. Toţi cei care nu şi-au pierdut libertatea lor naţională nu înţeleg aceasta. Eu le spun: „Dumnezeu să păzească să nu vină barbarii şi să ne necinstească!”, iar ei îmi spun: „Şi ce vom păţi?”. Auzi vorbă?... Oameni de nimic! Astfel de oameni sunt astăzi. Dă-le bani, maşini şi nu-i interesează nici de credinţă, nici de cinste, nici de libertate.

Ca greci, Ortodoxia noastră o datorăm Iui Hristos şi Sfinţilor Mucenici şi Părinţi ai Bisericii noastre, iar libertatea noastră o datorăm eroilor Patriei, care şi-au vărsat sângele pentru noi. Suntem datori să cinstim şi să păstrăm această moştenire sfântă şi nu s-o facem să dispară în zilele noastre. Este păcat să se piardă un astfel de neam! Şi vedem că precum înainte de a începe un război, se face mobilizarea rezerviştilor prin scrisori personale, tot astfel şi Dumnezeu prin chemări personale îşi adună oamenii Săi, ca să se păstreze ceva aluat şi să se mântuiască făptura Sa. Nu va lăsa Dumnezeu, dar trebuie ca şi noi să facem tot ceea ce putem omeneşte, iar pentru ceea ce nu putem face omeneşte, să facem rugăciune ca să ajute Dumnezeu.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 378)